1. [Șăineanu, ed. VI] sgancă f. Mold. coaja unei bube. [Cf. sgaibă].
2. [DER] sgancă (-ănci), s. f. – Bubă, zgaibă, abces. – Var. zgancă, gance, gînci. Mag. gáncs (Scriban), cf. rut. ganč, cu s- expresiv și cu sing. reconstituit după pl. În Mold. var. în Trans. și Banat. – Der. gînceluit, adj. (Banat, molipsit de sifilis); sgîncili (var. sgînciori), vb. (a se scărpina); sgăncos, adj. (cu cicatrice).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL