1. [DEX '09] SFĂRÂMĂTURĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătură s. f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
2. [MDA2] sfărâmătură sf [At: BIBLIA (1688), 862/43 / V: (îrg) ~mit~, ~răm~, ~rm~, ~rmit~, (înv) ~rămit~, (reg) ~rimit~, sferm~, sfârmit~, sfrămit~, sfrimit~, sfrâmit~ / Pl: ~ri / E: sfărâma + -(ă)tură] 1 Obiect prefăcut în bucăți în părți (foarte) mici Si: (rar) zdrobitură, (pop) sfărâmă (1), (îvr) sfărâmare (3), sfărâmuș (1), (reg) brac, fărâmătură, crâmpei. 2 Fragment dintr-o sfărâmătură (1) Si: (rar) zdrobitură, (pop) sfărâmă (1), sfărâmuș (2), (reg) brac, fărâmătură, crâmpei. 3-4 (Pop; prc) Firimitură (1-2). 5 (Prc; rar) Crâmpei2 (5). 6 (Îvr; îf sfărmătură, sfărmitură) Fragment (dintr-un text, dintr-un document, dintr-o publicație etc.). 7 (Mat; înv) Fracție (8). 8 (Îvr; îf sfărămătură) Infirmitate. 9-10 (Rar) Dărâmătură (1, 3). 11 (Înv) Dezastru (1) (material).
3. [DEX '09] SFĂRMĂTURĂ s. f. v. sfărâmătură.
4. [MDA2] sfărămătură sf vz sfărâmătură
5. [MDA2] sfărămitură sf vz sfărâmătură
6. [MDA2] sfărâmitură sf vz sfărâmătură[1]
7. [MDA2] sfărimitură sf vz sfărâmătură
8. [MDA2] sfărmătură sf vz sfărâmătură
9. [MDA2] sfărmitură sf vz sfărâmătură
10. [MDA2] sfârmitură sf vz sfărâmătură
11. [MDA2] sfermătură sf vz sfărâmătură
12. [MDA2] sfrămitură sf vz sfărâmătură
13. [MDA2] sfrâmitură sf vz sfărâmătură
14. [MDA2] sfrimitură sf vz sfărâmătură
15. [DLRLC] SFĂRĂMĂTURĂ s. f. v. sfărîmătură.
16. [DLRLC] SFĂRÎMĂTURĂ, sfărîmături, s. f. (Și în forma sfărmătură) Obiect spart în bucăți mici; fragment dintr-un astfel de obiect. În curtea cea mare sînt tot felul de sfărîmături. CAMIL PETRESCU, O. I 205. S-ar putea culege încă numeroase versuri... Ele sînt ca niște sfărîmături din marea inimă a poetului patriot. DEMETRESCU, O. 163. ◊ Fig. Noaptea creștea umedă, iar din mahala veneau cînd și cînd sfărmături de cîntece și chiote. DUNĂREANU, CH. 39. – Variante: sfărmătură, sfărămătură (SADOVEANU, O. VI 56, NEGRUZZI, S. I 21) s. f.
17. [DLRLC] SFĂRMĂTURĂ s. f. v. sfărîmătură.
18. [Șăineanu, ed. VI] sfărămătură f. lucru sfărămat.
19. [Scriban] fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
20. [Scriban] sfărămătúră V. fărmătură.
21. [Scriban] sfărmătúră V. fărmătură.
22. [DOOM 3] sfărâmătură s. f., g.-d. art. sfărâmăturii; pl. sfărâmături
23. [DOOM 2] sfărâmătură s. f., g.-d. art. sfărâmăturii; pl. sfărâmături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL