1. [DEX '09] SFĂRÂMĂTOR, sfarămătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător.
2. [MDA2] sfărâmător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / V: sfrâ~, ~rm~, (reg) sfârmit~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfărâma + -tor] 1-2 smf, a (Rar) Distrugător (1-2). 3 smp (Reg; îf sfărmători) Oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți. 4 sf, (rar) sn (Trs) Unealtă folosită pentru dezghiocarea boabelor de porumb de pe știuleți. 5 sn Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea (1) diverselor materiale Si: berbec.
3. [DEX '98] SFĂRÂMĂTOR, sfărâmătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător.
4. [MDA2] sfărmător, ~oare snf, a vz sfărâmător
5. [MDA2] sfrâmitoare[1] sf vz sfărâmător
6. [DOOM 3] sfărâmător s. n., pl. sfărâmătoare
7. [DOOM 2] sfărâmător s. n., pl. sfărâmătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL