1. [DEX '09] SFĂNȚUITOR, -OARE, sfânțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
2. [MDA2] sfănțuitor, ~oare smf [At: JAHRESBER. X, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: sfănțui + -tor] (Înv) Mituitor.
3. [DEX '98] SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
4. [DLRLC] SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Familiar) Persoană care sfănțuiește; mituitor.
5. [DOOM 3] sfănțuitor (fam.) (desp. -țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori
6. [DOOM 2] sfănțuitor (fam.) (-țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori
7. [Argou] sfănțuitor, sfănțuitori s. m. persoană care dă sau care primește mită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL