1. [DEX '09] SFĂNȚUICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică.
2. [MDA2] sfănțuică sf [At: MACEDONSKI, O. I, 58 / V: (reg) sfră~ / Pl: ~ici / E: sfanț + -uică] Sfănțoaică.
3. [DEX '98] SFĂNȚUICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică.
4. [DLRLC] SFĂNȚUICĂ, sfănțuici, s. f. (Învechit) Sfănțoaică. Fratele mortului... dezlega la gură sacul cu sfănțuici. MACEDONSKI, O. III 101.
5. [MDA2] sfrănțuică sf vz sfănțuică
6. [DOOM 3] sfănțuică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțuicii; pl. sfănțuici
7. [DOOM 2] sfănțuică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțuicii; pl. sfănțuici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL