1. [DEX '09] SFĂNȚUIALĂ, sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. – Sfănțui + suf. -eală.
2. [MDA2] sfănțuială sf [At: DDRF / Pl: ~ieli / E: sfănțui + -eală] (Pop) 1 Mituire. 2 (Pex) Stoarcere de bani, de bunuri etc. Si: (pop) sfănțuire (2), sfănțuit (2). 3 (Pex) Escrocare.
3. [DLRLC] SFĂNȚUIALĂ, sfănțuieli, s. f. (Familiar) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei; dare sau luare de mită; corupere. Judecă don premar Mai strașnic ca un jandar... Căci îi cere sfănțuială Și-n cap cîte-o miruială. ȘEZ. XII 35.
4. [Scriban] sfănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a sfănțuĭ.
5. [DOOM 3] sfănțuială (fam.) s. f., g.-d. art. sfănțuielii; pl. sfănțuieli
6. [DOOM 2] sfănțuială (fam.) s. f., g.-d. art. sfănțuielii; pl. sfănțuieli
7. [Argou] sfănțuială, sfănțuieli s. f. 1. mituire 2. acceptare de mită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL