1. [DEX '09] SFÂȘIETURĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
2. [MDA2] sfâșietură sf [At: VALIAN, V. / P: ~și-e~ / V: (rar) ~iit~ / Pl: ~ri / E: sfâșia + -tură] 1 Sfâșiere (6). 2 Bucată sfâșiată (1) din ceva Si: sfârticătură (3).
3. [MDA2] sfâșiitură sf vz sfâșietură
4. [DLRLC] SFÎȘIETURĂ, sfîșieturi, s. f. Faptul de a sfîșia; locul unde s-a sfîșiat ceva; ruptură, gaură. Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282.
5. [Scriban] sfîșîetúră f., pl. ĭ. Parte sfîșiată. V. zdreanță și spintecătură.
6. [DOOM 3] sfâșietură (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi
7. [DOOM 2] sfâșietură (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL