1. [DEX '09] SFÂRTICAT, -Ă adj. v. sfârtecat.
2. [MDA2] sfârticat, ~ă a [At: POPA, V. 341 / V: ~tecat / Pl: ~ați, ~e / E: sfârtica] 1-2 Sfâșiat (1-2).
3. [DEX '98] SFÂRTICAT, -Ă, sfârticați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârtecat, -ă adj.] – V. sfârtica.
4. [DEX '09] SFÂRTECA, sfârtec, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtica vb. I] – Lat. *exfracticare (<fractus).
5. [DEX '09] SFÂRTECAT, -Ă, sfârtecați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârticat, -ă adj.] – V. sfârteca.
6. [DEX '09] SFÂRTICA vb. I v. sfârteca.
7. [MDA2] sfărtica v vz sfârtica
8. [MDA2] sfârteca v vz sfârtica
9. [MDA2] sfârtecat, ~ă a vz sfârticat
10. [MDA2] sfârtica [At: ȘINCAI, HR. I, 275/23 / V: ~teca, (îrg) sfăr~, spâ~, (înv) sfât~, spârtiga, (reg) sferteca, sfer~, șferteca / Pzi: sfârtic / E: nct] 1-2 vt A sfâșia (1-2). 3-4 vt A sfâșia (8-9) 5 vt (Rar) A zgâria. 6 vr (Înv; îf spârtica, spârtiga) A se dispersa (2). 7 vr (Reg; d. copite; îf spârtica) A se toci.
11. [MDA2] sfâtica v vz sfârtica
12. [MDA2] sferteca v vz sfârtica
13. [MDA2] sfertica v vz sfârtica
14. [MDA2] spârtica sn vz sfârtica
15. [MDA2] șfertica v vz sfârtica
16. [DEX '98] SFÂRTECA vb. I v. sfârtica.
17. [DEX '98] SFÂRTECAT, -Ă adj. v. sfârticat.
18. [DEX '98] SFÂRTICA, sfârtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârteca vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).
19. [DLRLC] SFERTICA vb. I v. sfîrtica.
20. [DLRLC] SFÎRTECA vb. I v. sfîrtica.
21. [DLRLC] SFÎRTECAT, -Ă adj. v. sfîrticat.
22. [DLRLC] SFÎRTICA, sfîrtic, vb. I. Tranz. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Fig. Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ Fig. A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sfertica (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrteca (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) vb. I.
23. [DLRLC] SFÎRTICAT, -Ă, sfîrticați, -te, adj. Sfîșiat (în bucăți). În trei luni de zile, cît fusese oprit de medici să vorbească fiindcă avea plămînul drept sfîrticat de o schije de obuz, îndrăgise tăcerea. REBREANU, P. S. 110. Țesutul sfîrticat al trupului, ca și al sufletului, crescuse zgîrci nesimțitor în locul cărnii vii de odinioară. POPA, V. 341. ◊ Fig. Era o zdreanță dintr-o veche moșie, sfîrticată, prinsă în pămînturile vecine. DAN, U. 4. – Variantă: sfîrtecat, -ă (CAMILAR, N. I 148) adj.
24. [Șăineanu, ed. VI] sfârticà v. Mold. 1. a sfâșia, a rupe în bucăți: buzduganul sfârticat POP.; 2. fig. întrerupt: o noapte sfârticată EM. [Tras din sfert].
25. [Scriban] sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.
26. [DOOM 3] sfârteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfârtec, 2 sg. sfârteci, 3 sfârtecă; conj. prez. 1 sg. să sfârtec, 3 să sfârtece
27. [DOOM 2] !sfârteca (a ~) vb., ind. prez. 3 sfârtecă
28. [MDO] sfîrtica
29. [IVO-III] sfârtic.
30. [DRAM 2021] sfârtecá, sfârtec, (sfârtica), v.t.r. 1. A ciopârți, a sfâșia. 2. A (se) rupe: „Ce frumoasă nu să-ndură, / Că s-a sfârtica la gură” (Bilțiu, 1994: 270). – Et. nec. (MDA); lat. *exfracticare (DEX).
31. [DRAM 2021] sfârtecát, -ă, sfârtecați, -te, (sfârticat), adj. Rupt, jerpelit: „Măi golan, măi sfârticat...” (Papahagi, 1925: 346). – Din sfârteca.
32. [DRAM 2015] sfârteca, sfârtec, (sfârtica), vb. tranz. – A ciopârți, a sfâșia. – Et. nec. (MDA); lat. *exfracticare (< fractus) (DEX).
33. [DRAM 2015] sfârtecat, -ă, sfârtecați, -te, (sfârticat), adj. – Rupt, jerpelit: „Măi golan, măi sfârticat...” (Papahagi, 1925: 346). – Din sfârteca (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL