1. [DEX '09] SFÂRTICARE s. f. v. sfârtecare.
2. [MDA2] sfârticare sf [At: VALIAN, V. / V: ~tec~, sfertec~, sferitic~ / Pl: ~cări / E: sfârtica] 1-3 Sfâșiere (1, 3-4).
3. [DEX '98] SFÂRTICARE, sfârticări, s. f. Acțiunea de a sfârtica și rezultatul ei. – V. sfârtica.
4. [DEX '09] SFÂRTECA, sfârtec, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtica vb. I] – Lat. *exfracticare (<fractus).
5. [DEX '09] SFÂRTECARE, sfârtecări, s. f. Acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei. [Var.: sfârticare s. f.] – V. sfârteca.
6. [DEX '09] SFÂRTICA vb. I v. sfârteca.
7. [MDA2] sfărtica v vz sfârtica
8. [MDA2] sfârteca v vz sfârtica
9. [MDA2] sfârtecare sf vz sfârticare
10. [MDA2] sfârtica [At: ȘINCAI, HR. I, 275/23 / V: ~teca, (îrg) sfăr~, spâ~, (înv) sfât~, spârtiga, (reg) sferteca, sfer~, șferteca / Pzi: sfârtic / E: nct] 1-2 vt A sfâșia (1-2). 3-4 vt A sfâșia (8-9) 5 vt (Rar) A zgâria. 6 vr (Înv; îf spârtica, spârtiga) A se dispersa (2). 7 vr (Reg; d. copite; îf spârtica) A se toci.
11. [MDA2] sfâtica v vz sfârtica
12. [MDA2] sferteca v vz sfârtica
13. [MDA2] sfertecare sf vz sfârticare
14. [MDA2] sfertica v vz sfârtica
15. [MDA2] sferticare sf vz sfârticare
16. [MDA2] spârtica sn vz sfârtica
17. [MDA2] șfertica v vz sfârtica
18. [DEX '98] SFÂRTECA vb. I v. sfârtica.
19. [DEX '98] SFÂRTICA, sfârtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârteca vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).
20. [DLRLC] SFERTICA vb. I v. sfîrtica.
21. [DLRLC] SFÎRTECA vb. I v. sfîrtica.
22. [DLRLC] SFÎRTICA, sfîrtic, vb. I. Tranz. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Fig. Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ Fig. A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sfertica (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrteca (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) vb. I.
23. [DLRLC] SFÎRTICARE, sfîrticări, s. f. Acțiunea de a sfîrtica; sfîșiere.
24. [Șăineanu, ed. VI] sfârticà v. Mold. 1. a sfâșia, a rupe în bucăți: buzduganul sfârticat POP.; 2. fig. întrerupt: o noapte sfârticată EM. [Tras din sfert].
25. [Scriban] sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.
26. [DOOM 3] sfârteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfârtec, 2 sg. sfârteci, 3 sfârtecă; conj. prez. 1 sg. să sfârtec, 3 să sfârtece
27. [DOOM 3] sfârtecare s. f., g.-d. art. sfârtecării; pl. sfârtecări
28. [DOOM 2] !sfârteca (a ~) vb., ind. prez. 3 sfârtecă
29. [DOOM 2] !sfârtecare s. f., g.-d. art. sfârtecării; pl. sfârtecări
30. [MDO] sfîrtica
31. [IVO-III] sfârtic.
32. [DRAM 2021] sfârtecá, sfârtec, (sfârtica), v.t.r. 1. A ciopârți, a sfâșia. 2. A (se) rupe: „Ce frumoasă nu să-ndură, / Că s-a sfârtica la gură” (Bilțiu, 1994: 270). – Et. nec. (MDA); lat. *exfracticare (DEX).
33. [DRAM 2015] sfârteca, sfârtec, (sfârtica), vb. tranz. – A ciopârți, a sfâșia. – Et. nec. (MDA); lat. *exfracticare (< fractus) (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL