1. [DEX '09] SFÂRNAR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec.
2. [MDA2] sfârnar sm [At: LB / V: (îrg) ~iu, (înv) sfor~, (reg) sfăr~, sfirnari, sârfariu / Pl: ~i / E: nct] 1 (Îrg) Negustor. 2-6 (Spc) Geambaș (1-5). 7 (Reg; dep) Om murdar. 8 (Reg; dep) Om rău.
3. [Șăineanu, ed. VI] sfârnar m. negustor de mărunțișuri: sfârnari foarte avuți BĂLC. [Origină necunoscută].
4. [MDA2] sârfariu[1] sm vz sfârnar
5. [MDA2] sfărnar sn vz sfârnar
6. [MDA2] sfârnariu sm vz sfârnar
7. [MDA2] sfirnari sm vz sfârnar
8. [MDA2] sfornar sm vz sfârnar
9. [DLRLC] SFÎRNAR, sfîrnari, s. m. (Astăzi rar) Negustor (de vite și de alte mărfuri). Cămătari și sfîrnari foarte avuți. BĂLCESCU, O. II 224.
10. [Scriban] sfîrnár m. (rudă cu sfîrlă, sfîrlac). Vechĭ. Negustor, traficant. Fig. Șarlatan. V. geambaș.
11. [DOOM 3] sfârnar (înv., reg.) s. m., pl. sfârnari
12. [DOOM 2] sfârnar (rar) s. m., pl. sfârnari
13. [DER] sfîrnar (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans.
14. [DAR] sfârnar, sfârnari, s.m. (înv. și reg.) 1. negustor de vite; geambaș; negustor de mărunțișuri. 2. om murdar; om lipsit de omenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL