1. [DEX '09] SFÂRLOAGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec.
2. [MDA2] sfârloagă sf [At: LB / Pl: ~age / E: sfârlă + -oagă] 1 (Pop) Piele veche, uscată și răsucită. 2 (Pop) Încălțăminte uzată. 3-4 (Spc; de obicei lpl) Cizmă sau opincă veche. 5 (Reg; csnp; lpl) Bucăți. 6 (Reg; csnp; lpl) Sfârcuri. 7 (Reg) Perdela.
3. [Șăineanu, ed. VI] sfârloagă f. pl. Mold. cisme proaste: puindu-ți sfârloagele pe calup CR. [Banat: opincă ruptă și om scăpătat; origină necunoscută].
4. [DLRLC] SFÎRLOAGĂ, șfîrloage, s. f. (Mai ales la pl.) Încălțăminte proastă, stricată, ruptă. Nu ți-e destul că m-ai amețit puindu-ți sfîrloagele pe calup, trăgîndu-le la șan și ungîndu-le aici pe cuptor, la nasul mieu, în toate diminețile? CREANGĂ, A. 106.
5. [Scriban] sfîrloágă f., pl. e (rudă cu sfîrlă, zvîrl, adică „de azvîrlit, de lepădat”). Est. Iron. Scroambă. Olt. Ban. Bucată sfîșiată (de ex. din niște oĭ sfîșiate de lup, o opincă ruptă ș.a.) Fig. Iron. Om scăpătat.
6. [DOOM 3] sfârloagă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârloagei; pl. sfârloage
7. [DOOM 2] sfârloagă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârloagei; pl. sfârloage
8. [DAR] sfârloagă, sfârloage, s.f. 1. (pop.) încălțăminte proastă, ruptă, uzată; cizmă sau opincă veche. 2. (pop.) piele veche, uscată și răsucită. 3. (reg.; la pl.) bucăți, sfârcuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL