1. [DEX '09] SFÂRCÂI, sfârcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.
2. [MDA2] sfârcâi vt [At: ȘĂINEANU2 / V: ~căi / Pzi: ~esc, (rar) sfârcâi / E: fo] (Mol) 1 A smiorcăi . 2 (C. i. tutun) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.
3. [MDA2] sfârcăi v vz sfârcâi
4. [DLRLC] SFÎRCÎI, sfîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A trage pe nas; a smiorcăi. Dascălul Simion Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfârcăì v. Mold. a trage tabac pe nas: toată ziua sfârcăiește la tabac CR. [Cf. sfară].
6. [Scriban] sfîrcîĭ V. smîrcîî.
7. [Scriban] smîrcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.
8. [DOOM 3] sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârcâi, 3 sfârcâie, imperf. 1 sfârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sfârcâi, 3 să sfârcâie
9. [DOOM 2] sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sfârcâie, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 să sfârcâie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL