1. [DEX '09] SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.
2. [MDA2] sfruntat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 9 / Pl: ~ați, ~e / E: sfrunta] 1 (D. oameni) Care este lipsit de rușine, de respect Si: arogant, impertinent, insolent, neobrăzat, nerușinat, obraznic, semeț, trufaș. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă obrăznicie.
3. [DLRLC] SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. Nerușinat, obraznic. Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. ◊ (Substantivat, neobișnuit) ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162.
4. [DN] SFRUNTAT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].
5. [MDN '00] SFRUNTAT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)
6. [Șăineanu, ed. VI] sfruntat a. obraznic, nerușinat.
7. [Scriban] sfruntát, -ă adj. (după it. sfrontato și fr. effronté. V. înfrunt, frunte). Nerușinat obraznic: om sfruntat, minciunĭ sfruntate. Adv. A minți sfruntat.
8. [DEX '09] SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
9. [MDA2] sfrunta vt [At: NEGULICI / Pzi: 1 ~tez, 3 și 6 ~tează și sfruntă / E: it sfrontare] (Rar) A sfida (1).
10. [DLRLC] SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.
11. [DN] SFRUNTA vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
12. [MDN '00] SFRUNTA vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
13. [DOOM 3] sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. sfruntez, 3 sfruntează; conj. prez. 1 sg. să sfruntez, 3 să sfrunteze
14. [DOOM 2] sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfruntează
15. [Argou] minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL