1. [DEX '09] SFRUNTARE, sfruntări, s. f. (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; p. ext. nerușinare, obrăznicie, impertinență. – V. sfrunta.
2. [MDA2] sfruntare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: sfrunta] 1 Sfidare (1). 2 (Pex) Lipsă de rușine, de respect Si: aroganță, impertinență, insolență, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, semeție , sfidare (2), trufie, (pop) țâfnă, (înv) sfrunterie.
3. [DLRLC] SFRUNTARE, sfruntări, s. f. Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; p. ext. nerușinare, obrăznicie. Ceea ce spui acum este o nouă sfruntare. CAMIL PETRESCU, T. II 602. Mă mir că nu vi-i rușine să mințiți cu atîta sfruntare. REBREANU, I. 88. Durerea mea cumplită De oarba ta sfruntare acum e-năbușită. MACEDONSKI, O. II 274.
4. [DN] SFRUNTARE s.f. Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (p. ext.) nerușinare, obrăznicie. [< sfrunta].
5. [Șăineanu, ed. VI] sfruntare f. neobrăzare.
6. [Scriban] *sfruntáre f. (d. sfruntat). Nerușinare obraznică: a minți cu sfruntare.
7. [DEX '09] SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
8. [MDA2] sfrunta vt [At: NEGULICI / Pzi: 1 ~tez, 3 și 6 ~tează și sfruntă / E: it sfrontare] (Rar) A sfida (1).
9. [DLRLC] SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.
10. [DN] SFRUNTA vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
11. [MDN '00] SFRUNTA vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
12. [DOOM 3] sfruntare (rar) s. f., g.-d. art. sfruntării; pl. sfruntări
13. [DOOM 2] sfruntare (rar) s. f., g.-d. art. sfruntării; pl. sfruntări
14. [DOOM 3] sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. sfruntez, 3 sfruntează; conj. prez. 1 sg. să sfruntez, 3 să sfrunteze
15. [DOOM 2] sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfruntează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL