1. [DEX '09] SFORĂIALĂ, sforăieli, s. f. 1. Acțiunea de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie; sforăit, sforăitură, sforăire, horăit, horăitură. 2. Fig. Vorbărie goală și plină de ifose. – Sforăi + suf. -eală.
2. [MDA2] sforăială sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ră-ia~ / Pl: ~ieli / E: sforăi + -eală] 1 Zgomot produs de un om care sforăie (1) Si: sforăit (1), sforăitură (1), (rar) sforăire (1), (reg) horăit, horăitură, horcăială, horcăit, horcăitură, (îvr) sforcăială (1). 2 Zgomot produs de cai când sforăie (3) Si: fornăială, fornăit, sforăit (2), sforăitură (2). 3 (Fig) Vorbărie goală și plină de ifose Si: (rar) sforăire (2), sforăitură (3).
3. [DLRLC] SFORĂIALĂ, sforăieli, s. f. 1. Acțiunea de a sforăi și zgomotul produs; sforăit. Adormise și-i da niște sforăieli de părea că mînă porcii. ISPIRESCU, L. 369. 2. Fig. Vorbărie goală și plină de ifose. Minciuna și clăbucii de sforăieli pătimașe și neghioabe au luat locul luptei conștiincioase de condeie. VLAHUȚĂ, la TDRG.
4. [Scriban] sforăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a sforăĭ. Zgomotu celuĭ care sforăĭe.
5. [DOOM 3] sforăială s. f., g.-d. art. sforăielii; pl. sforăieli
6. [DOOM 2] sforăială s. f., g.-d. art. sforăielii; pl. sforăieli
7. [MDO] sforăială, pl. sforăieli
8. [IVO-III] sforăială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL