1. [DEX '09] SFORICICĂ, sforicele, s. f. Diminutiv al lui sfoară; sforișoară. – Sfoară + suf. -icică.
2. [MDA2] sforicică sf [At: PR. DRAM. 233 / Pl: ~icele / E: sfoară + -icică] 1-4 (Șhp) Sfoară (1, 19) (mică) Si: (rar) sforișoară (1-4).
3. [DLRLC] SFORICICĂ, sforicele, s. f. Diminutiv al lui sfoară. 1. v. sfoară (1). Înfășură cozile [florilor] în hîrtie, le legă strîns cu o sforicică. MIHALE, O. 451. Fata face un nod într-o sforicică. SEVASTOS, N. 10. 2. v. sfoară (2). [Urice și zapise] pentru stăpînirea oricării sforicele de moșie. ODOBESCU, S. III 258. Sînt aici două sforicele de pămînt. I. IONESCU, P. 481.
4. [DOOM 3] sforicică s. f., g.-d. art. sforicelei; pl. sforicele
5. [DOOM 2] sforicică s. f., g.-d. art. sforicelei; pl. sforicele, art. sforicelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL