1. [Scriban] sfințitoáre f., pl. ĭ. L. V. Sanctuar.
2. [MDA2] sfințitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: sfinți1 + -tor] (Înv) Care sfințește1 (8).
3. [DAR] sfințitor, sfințitoare, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL