1. [DEX '09] SFIICIOS, -OASĂ, sfiicioși, -oase, adj. (Rar) Sfios. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -cios.
2. [MDA2] sfiicios, ~oasă smf, a, av [At: GANE, N. II, 77 / P: sfi-i~ / Pl: ~oși, ~oase / E: sfii + -icios] (Rar) 1-5 Sfios (1-5).
3. [DEX '98] SFIICIOS, -OASĂ, sfiicioși, -oase, adj. Sfios. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -cios.
4. [DLRLC] SFIICIOS, -OASĂ, sfiicioși, -oase, adj. Sfios. Petru, pe zi ce mergea, se făcea mai sfiicios. GANE, N. II 77. Mă apropiam cu gîndul, sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală. DELAVRANCEA, H. T. 86. [Era] cam sfiicios la început, dar s-a dat pe brazdă. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Cîte o stea singuratecă se ivea la încheieturile norilor și părea că întreabă sfiicioasă pe călător unde merge. GANE, N. I 10. Printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită, Și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfiicios a. care nu e îndrăzneț, care se teme.
6. [Scriban] sfĭicîós, -oásă adj. (d. a se sfii) Sfios. V. sfielnic.
7. [DOOM 3] sfiicios (rar) (desp. sfi-i-) adj. m., pl. sfiicioși; f. sfiicioasă, pl. sfiicioase
8. [DOOM 2] sfiicios (rar) (sfi-i-) adj. m., pl. sfiicioși; f. sfiicioasă, pl. sfiicioase
9. [MDO] sfiicios
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL