1. [DEX '09] SFIDĂTOR, -OARE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.
2. [MDA2] sfidător, ~oare [At: NECULUȚĂ, Ț. D. 17 / Pl: ~i, ~oare / E: sfida + -tor] 1 a (D. oameni) Care sfidează (1). 2 a (D. oameni) Care exprimă o atitudine de dispreț, de provocare. 3-4 av În mod disprețuitor (sau provocator).
3. [DLRLC] SFIDĂTOR, -OARE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează, care înfruntă. Palate, temple, domuri sfidătoare, – din brațul nopții prind a se desface Și-n strai rozalb încep să se îmbrace În fața dimineții zîmbitoare. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. ◊ (Adverbial) Ne-a privit sfidător, pe rînd, cu un fel de dispreț falnic. REBREANU, P. S. 17.
4. [DN] SFIDĂTOR, -OARE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor].
5. [MDN '00] SFIDĂTOR, -OARE adj. care sfidează. (< sfida + -tor)
6. [DOOM 3] sfidător adj. m., pl. sfidători; f. sg. și pl. sfidătoare
7. [DOOM 2] sfidător adj. m., pl. sfidători; f. sg. și pl. sfidătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL