1. [DEX '09] ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură.
2. [MDA2] șfichiuitură sf [At: GHICA, S. 316 / P: ~chiu-i~ / V: (reg) sfichiit~ sf, (rar) ~chiiut~ / Pl: ~ri / E: șfichiui + -tură] (Pop) 1 Lovitură dată cu șfichiul (3). 2 (Pex) Șfichiuire (1). 3 (Pex) Biciuire (2). 4 (Fig) Îndemnare. 5 (Fig) Persiflare.
3. [DEX '98] ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură.
4. [DLRLC] ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul biciului; fig. vorbă ironică, aluzie răutăcioasă; înțepătură. După ce mă făcea cu ou și cu oțet, îmi mai trăgea vreo cîteva șfichiuituri. GHICA, la TDRG.
5. [Scriban] șfichĭuitúră f., pl. ĭ. Vorbă pin care șfichĭuĭeștĭ. – Și sf- și sfl-.
6. [MDA2] sfichiitură sf vz șfichiuitură
7. [MDA2] sfichiuitură sf vz șfichiuitură
8. [MDA2] șfichiitură sf vz șfichiuitură
9. [DOOM 3] șfichiuitură (desp. -chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuiturii; pl. șfichiuituri
10. [DOOM 2] șfichiuitură (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuiturii; pl. șfichiuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL