1. [DEX '09] SFEȘNICAR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice. – Sfeșnic + suf. ar.
2. [MDA2] sfeșnicar sn [At: KOGĂLNICEANU, S. 98 / Pl: ~e / E: sfeșnic1 + -ar] Piedestal pentru sfeșnice1 (1).
3. [DEX '98] SFEȘNICAR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice. – Sfeșnic + suf. -ar.
4. [DLRLC] SFEȘNICAR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, scaun, suport pe care se țin sfeșnicele. Sfeșnicele de argint așezate pe sfeșnicare prin colțurile sălii. La TDRG. Mi-am cumpărat multe mobile în odaia me din banii mei, spre pildă o canape, o masă, un sfeșnicar. KOGĂLNICEANU, S. 98.
5. [Scriban] sfeșnicár n., pl. e. Suport de sfeșnic de biserică.
6. [DOOM 3] sfeșnicar s. n., pl. sfeșnicare
7. [DOOM 2] sfeșnicar s. n., pl. sfeșnicare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL