1. [DEX '09] SFINȚIE, sfinții, s. f. (în forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
2. [MDA2] sfinție sf [At: PSALT. HUR. 50r/7 / V: (înv) sfen~, sven~, svi~ / Pl: ~ii / E: sfânt + -ie] 1-3 (Înv; lsg) Sfințenie (1-3). 4 (Îvr; lsg) Venerație. 5 (Înv) Biserică. 6 (Îs) ~ia sfinților Sfânta sfintelor. 7 (art; urmat de un adjectiv posesiv sau de un pronume personal) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un cleric, un sfânt (10) sau despre Dumnezeu Si: (înv) sfințire (13), (reg) sânție, (îvr) sfințitate. 8 (Reg) Sifilis .
3. [DEX '98] SFINȚIE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
4. [DLRLC] SFINȚIE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv de pers. 2 și 3 sg. sau pl.) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui dumnezeu. Căldura pustiei era acum cuptorul lui dumnezeu, în care sfinția-sa coace pînile pămîntului. SADOVEANU, O. L. 90. Slujește părintele Anghel, dar rar de tot, că sfinția-sa locuiește departe. GALACTION, O. I 40. Ei, Harap-Alb, zise sfînta Duminică, așa-i că am scos-o la capăt și asta? – Așa; cu ajutorul lui dumnezeu și cu al șfinției-voastre, răspunse Harap-Alb. CREANGĂ, P. 227.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfinție f. titlu de onoare dat preoților: Sfinția sa.
6. [Scriban] sfinție f. (d. sfînt). Calitatea de a fi sfînt. sanctitate (Epitet respectuos preuților): Sfinția Sa (prescurtat S. S.) Părintele Va-sile. (Arhiereilor și episcopilor Preasfinția Sa). – Vechĭ osf- (în preaosfinție, după vsl. prĭeosvenštistvo) și sfenție. V. sînție.
7. [MDA2] sfenție sf vz sfinție
8. [MDA2] svinție sf vz sfinție
9. [Scriban] sfentésc, țésc, -țíe V. sfințesc, -ție.
10. [DOOM 3] +sfinție (sfințenie; venerație) (înv., rar) s. f., art. sfinția, g.-d. sfinții, art. sfinției
11. [DOOM 3] Sfinția Ta/Sa/Voastră loc. pr., g.-d. Sfinției Tale/Sale/Voastre (către/despre prelați); Sfinția Sa abr. S.S.
12. [DOOM 3] Sfințiile Lor (desp. -ți-i-) loc. pr. pl. (despre prelați)
13. [DOOM 3] Sfințiile Voastre (desp. -ți-i-) loc. pr. pl. (către prelați)
14. [DOOM 2] Sfinția Sa loc. pr., g.-d. Sfinției Sale, pl. Sfințiile Lor
15. [DOOM 2] Sfinția Ta loc. pr., g.-d. Sfinției Tale
16. [DOOM 2] Sfinția Voastră loc. pr., g.-d. Sfinției Voastre
17. [DOOM 2] Sfințiile Voastre (-ți-i) loc. pr.
18. [D.Religios] sfinție, sfinții s. f. 1. (Înv.) Sfințenie. 2. (Rar) Venerație. 3. (Art., urmat de un adj. pos. sau pron. pers.) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un cleric, despre un sfânt sau despre Dumnezeu; (înv.) sfințire, (înv., rar) sfințitate. – Din sfânt + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL