1. [DEX '09] SFACEL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.
2. [MDA2] sfacel sn [At: MEȘT. DOFT., ap. URSU, T. Ș. 277 / V: (înv) ~us, ~achel, ~asel / S și: (înv) sphacel / Pl: ~e / E: fr sphacèle, lat sphacelus] 1 Porțiune de țesut necrozat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. 2 Mortificare a unor țesuturi sau organe, în urma unor tulburări de circulație sau a unor boli (infecțioase) Si: (înv) învârtoșare, țâțână.
3. [DN] SFACEL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].
4. [MDN '00] SFACEL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)
5. [MDA2] sfacelus sn vz sfacel
6. [MDA2] sfachel sn vz sfacel
7. [MDA2] sfasel sn vz sfacel
8. [DOOM 3] sfacel s. n., pl. sfacele
9. [DOOM 2] sfacel s. n., pl. sfacele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL