1. [DEX '09] SESTERȚ, sesterți, s. m. Monedă romană de argint, mai târziu de bronz, subdiviziune a dinarului. [Var.: (înv.) sesterțiu s. n.] – Din lat. sestertius.
2. [MDA2] sesterț sm, (rar) sn [At: PROT.-POP. N. D. / V: ~iu sn / Pl: ~i sm și (rar) ~e sn / E: lat sestertius] Monedă romană de argint sau (mai târziu) de bronz, subdiviziune a dinarului, care valora doi ași și jumătate.
3. [DLRLC] SESTERȚ, sesterți, s. m. (Și în forma sesterțiu) Monedă romană de aramă. Îi producea un venit anual de 60000 sesterții, adică, pe banii de acum, 12000 lei noi. ODOBESCU, S. III 26. Pe-o mie de sesterții sînt gata să ți-l vînd. ALECSANDRI, T. II 246. – Variantă: sesterțiu s. m.
4. [DN] SESTERȚ s.m. Monedă de argint la romani, avînd valoarea de aproximativ un sfert de dinar. [Var. sesterțiu s.m. / cf. lat. sestertius, fr. sesterce].
5. [MDN '00] SESTERȚ s. m. monedă (de argint) la romani, de aproximativ un sfert de dinar. (< lat. sestertius)
6. [DEX '09] SESTERȚIU s. n. v. sesterț.
7. [MDA2] sesterțiu sn vz sesterț
8. [DLRLC] SESTERȚIU s. m. v. sesterț.
9. [DN] SESTERȚIU s.m. v. sesterț.
10. [Șăineanu, ed. VI] sesterțiu n. monedă romană în valoare cam de 30 de centime.
11. [Scriban] *sestérțiŭ și ob. -érț m. (lat. sestertius). O mică monetă de argint care valora un sfert de dinar saŭ 2 așĭ și jumătate saŭ vre-o 20 și ceva de banĭ la vechiĭ Romanĭ. Marele sesterț (lat. sestertium, care e un gen. pl. îld. mille sestertiorum saŭ sestertium, care, uzitat singur, a fost considerat ca un n. sing.), o monetă de socoteală care valora 1000 de sesterțiĭ. – Sesterțiŭ (declinat ca propriŭ) face pl. -țiĭ, art. -țiiĭ, ĭar sesterț, pl. -țĭ, art. -țiĭ.
12. [DOOM 3] sesterț s. m., pl. sesterți
13. [DOOM 2] sesterț s. m., pl. sesterți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL