1. [DEX '09] SERHAT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița Țărilor Române. – Din tc. serhat.
2. [MDA2] serhat sn [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 308 / V: (înv) salh~, sar~ / Pl: ~uri și (rar) ~e / E: tc serhat] Cetate sau fortăreață turcească situată la marginea Imperiului Otoman sau la granița țărilor române.
3. [DEX '98] SERHAT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat.
4. [DLRLC] SERHAT, serhaturi, s. n. (Învechit) Cetate turcească la granița țărilor romînești. S-a făcut obicei... a se da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țeară la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. Le-au murit vitele tot cărînd la zaherele pe la serhaturi. GHICA, S. 512.
5. [Șăineanu, ed. VI] serhat n. od. fortăreață turcească dela graniță: le au murit vitele tot cerând zaherele dela serhaturi. [Turc. SERHAD, graniță].
6. [Scriban] serhát n., pl. urĭ (turc. pers. ser-hádd, frontiera; sîrb. serhat). Cetate turcească de la hotar. (V. Iorga, Negoț. 185). – Și sărhat, sarhat (Mold.) și salhat (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1912, 21). V. raĭa.
7. [MDA2] salhat sn vz serhat
8. [MDA2] sarhat sn vz serhat
9. [Scriban] salhát V. serhat.
10. [Scriban] sarhát V. serhat.
11. [DOOM 3] serhat (înv.) s. n., pl. serhaturi
12. [DOOM 2] serhat (înv.) s. n., pl. serhaturi
13. [DER] serhat (-turi), s. n. – Fortificație de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Șeineanu, III, 108). Sec. XVIII, înv. – Der. serhatliu, s. m. (ostaș la frontieră), din tc. serhadli.
14. [DLRLV] SARHAT s.n. (Mold.) Fortăreață turcească situată la marginea Imperiului Otoman. Înștiințîndu-se împărăția turcească și pașii de pre la cetățile Moldovei și de pre la alte sarhaturi de primpregiur. CANTA. Fost-au rînduit pașă la sarhatul Hotinului Hamza-Pașa, om mare, vestit. GHEORGACHI. Etimologie: tc. serhat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL