1. [MDA2] serafiu, ~ie a, av [At: ALECSANDRI, P. II, 60 / Pl: ~ii / E: seraf[im] + -iu] (Îvr) 1-5 Serafic (1-5).
2. [DLRLC] SERAFIU, -IE, serafii, adj. (Rar) Serafic. Dulce era acea noapte Fără șoapte Pe-al Andaluziei plai! Cînd deodat-o armonie Serafie Răsună viu în sarai. ALECSANDRI, P. II 60. Copila serafie... Cîntă-o dulce melodie, Dulce ca sufletul ei. id. ib. III 105.
3. [DLRM] SERAFIU, -IE, serafii, adj. (Rar) Serafic. – Din seraf[ic] + suf. -iu.
4. [DAR] serafiu, serafie, adj. (înv.) serafic, de serafim, îngeresc, angelic; curat, pur, neprihănit, nevinovat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL