1. [DEX '09] SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (În religia creștină) Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. – Din sl. serafimŭ.
2. [MDA2] serafim sm [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 314/19 / V: (înv) ~in, săr~ / S și: seraphim / Pl: ~i / E: slv сєрафимъ] 1 (În concepția creștină) Înger de rang superior, situat ierarhic între arhangheli și heruvimi. 2 Reprezentare iconografică a unui serafim (1). 3 (Reg) Prapur. 4 (Reg) Ripidă. 5 (Reg) Copil îmbrăcat în stihar, care ajută preotul în timpul servicului religios.
3. [DLRLC] SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (În concepția religioasă) Înger de grad superior (reprezentat, pe icoane, cu șase aripi). Gîndul că o asemenea frumusețe nepămîntească și gingașă, că ochii ei viorii de serafim ar putea să fie... pradă viermilor, îl făcea să se închircească în el însuși ca înjunghiat. CAMIL PETRESCU, O. II 233. Frumoasă ca un serafim. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Prapur pe care sînt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. Crucile, prapurile, sfeșnicele, serafimii, steagurile și năsălia... cu cari are să se ducă mortul la groapă. MARIAN, Î. 249.
4. [Șăineanu, ed. VI] serafim m. înger de prima ordine în ierarhia cerească: un serafim visat de Rafael AL.
5. [Scriban] *serafím m. (cuv. ebraic la plural; vgr. serapheim, lat. seraphim). Înger din clasa cea maĭ înaltă. V. heruvim.
6. [MDA2] sărafim sm vz serafim
7. [MDA2] serafin sm vz serafim
8. [DOOM 3] serafim s. m., pl. serafimi
9. [DOOM 2] serafim s. m., pl. serafimi
10. [DER] serafim (-mi), s. m. – Înger de rang superior. – Mr. serafim. Ngr. σερσφίμ, cf. sl. serafimŭ. Sec. XVIII.
11. [D.Religios] serafim, serafimi s. m. 1. (La pl.) Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu scaunele și heruvimii, alcătuiesc prima treaptă a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați în iconografie în culoarea roșie, având câte șase aripi împodobite cu ochi mulți, aripile de la cap și de la picioare servindu-le spre a se acoperi când stau înaintea lui Dumnezeu, iar cele de la mijloc la zburat. Adesea țin în mâini o ripidă, pe care este scris: „Sfânt, sfânt, sfânt”, de unde și denumirea de serafim dată ripidei. 2. (Reg.) Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care se poartă la procesiunile funebre după ritualul Bis. ortodoxe. [Var.: serafin, sărafim s. m.] – Din sl. serafimŭ.
12. [DE] SERAFÍM (< sl.; cuv. gr.) s. m. pl. 1. (În religie creștină) Îngeri de rang superior, constituiți în prima triadă împreună cu heruvimii și tronurile, având menirea de a preamări pe Dumnezeu. În iconografie sunt reprezentați în culoare roșie, cu câte șase aripi, împodobite cu mulți ochi, ținând îm mâini o ripidă pe care este scris „Sfânt, sfânt, sfânt”. V. și înger. 2. Prapur pe care sunt reprezentate figuri de îngeri; în Biserica ortodoxă se poartă la procesiunile funerare.
13. [Onomastic] SERAFIM ebr. Sĕrāphῑm pl. din sāraph „ardere” (EI). I. 1. Serafim, T.(Haț 65). 2. Sarafim (Tec); eg. (BCI V 217); -a f. olt. (Sd XXII). Cu apoc: SarafuL P., 1823 (RI XIV 139) sau < zaraf. 3. Sărafim (Sd XI 58 și XXI). 4. Sarafinești sau Saracinești Sur XIX 62) fost Sorocinăuți s. 5. Serahin act. 6. Cu e < f: Sărăcin, mold. și -ești s. (C Bog); – Radu, olt., 1828; Seracin olt. (AO XX 281). 7. Saraftin, D. (Ard). 8. Serafil, eg. Argeș (16 B V 68). II. Divizat în: Sera-Fim. 1. Sera Botnaru, mold.; Serescu Isaia (Puc 259). 2. + -an și -ian: Seran Elena, ard. act.; Serian R. (G. Dem). 3. Fimu (Paș).
14. [MEO] Serafim Nume cunoscut și destul de frecvent la toate popoarele europene, Serafim, fem. Serafíma, este o creație a onomasticii creștine pe baza cuvîntului serafim, prin care sînt desemnați în textul biblic îngerii lui Iahve. Forma seraphim redă, în greacă și latină, ebr. seraphim, la origine forma de plural (cu suf. -im) a lui seraph. Acest din urmă termen apare în V.T. cu valoare de epitet al șarpelui (în cîteva pasaje apar șerpii înfocați sau zburători; în unul dintre acestea ni se povestește că în drum spre Marea Roșie poporul și-ar fi pierdut răbdarea și ar fi vorbit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise. Drept pedeapsă „domnul a trimis... niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul”); așa se face că seraph, seraphim a fost apropiat de vb. saraph „a arde”. Dată fiind importanța pe care au căpătat-o îngerii în doctrina creștină, în special catolică, apariția și răspîndirea numelor pers. Serafim, Serafima sînt cu totul normale. Venit prin filieră slavă, numele este vechi la noi, dar puțin folosit (uneori ca nume de familie); se întîlnesc și formele Sarafim, Sarafima, Sarafin, Săracin (de aici toponimele Sărăcinești - sat și Sărăcinul – munte), Sera, Fimu, etc. Golite astăzi de încărcătura mistică inițială, prenumele sînt apropiate de adj. serafic „pur, nevinovat, candid” și devin sinonime ale frecventelor → Angel, Angela, Angelica. ☐ Germ. Seraph, Seraphine, it. Serafino, Serafina, magh. Szerafin, Szerafina, bg., rus. Serafim, Serafina etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL