1. [DEX '09] SEPIA s. f. v. sepie.[1]
2. [MDA2] sepia sf vz sepie
3. [DLRLC] SEPIA s. f. invar. Vopsea cafenie-închisă provenită din viscerele sepiei și întrebuințată în pictură. ♦ Culoare asemănătoare cu a lichidului secretat de sepie; desen făcut cu tuș de această culoare.
4. [DN] SEPIA s.f. invar. Tuș cafeniu-închis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială și întrebuințat în pictură sau în grafică. ♦ Desen făcut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sépia].
5. [MDN '00] SEPIA s. f. inv. tuș cafeniu-închis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială, în pictură sau în grafică. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sépia)
6. [DEX '09] SEPIE, (1) sepii, (3) sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival) Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). [Var.: sepia s. f.] – Din fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.
7. [MDA2] sepie sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 561 / V: ~ia, (înv) sup~, (îvr) sip~ / Pl: ~ii / E: fr sépia, lat sepia, it seppia] 1 Specie de cefalopod răpitor din mările temperate și calde, cu corpul oval și cu o cochilie calcaroasă internă, având în jurul gurii opt brațe scurte și două lungi, prevăzute cu ventuze, care, atunci când este atacat, emană un lichid negricios, care tulbură apa (Sepia officinalis). 2 (Îs) Os de ~ (sau, înv, osul ~i) Sepion. 3 (Îf sepia) Substanță colorantă, brună, secretată de sepie (1) sau fabricată pe cale artificială și folosită pentru desen și pentru laviu. 4 Culoare roșie-brună. 5 (Pex) Desen lucrat cu sepie (3). 6 Pulbere obținută prin măcinarea cochiliei de sepie (1) și folosită în tehnica dentară ca substanță abrazivă pentru polarizarea lucrărilor protetice. 7 (Bot; îvr) Buberic (Scrophularia nodosa).
8. [MDA2] supie sf vz sepie
9. [DEX '98] SEPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.
10. [DLRLC] SEPIE, sepii, s. f. Moluscă marină cefalopodă, cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă (cînd este atacată, emană un lichid negricios care tulbură apa) (Sepia officinalis).
11. [DN] SEPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, cînd este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia].
12. [MDN '00] SEPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia)
13. [Șăineanu, ed. VI] sepie f. 1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia; 2. materie negricioasă de desenat; 3. desen făcut cu această materie.
14. [Scriban] *sepíe f. (lat sépia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.
15. [DOOM 3] !sepia2 (colorant; culoare; desen) (desp. -pi-a) s. f., g.-d. art. sepiei; (desene) pl. sepia
16. [DOOM 3] sepia1 (desp. -pi-a) adj. invar. (desene ~)
17. [DOOM 2] !sepia (vopsea, culoare, desen) (-pi-a) adj. invar., s. f., (desene) pl. sepia
18. [DOOM 3] sepie (moluscă) (desp. -pi-e) s. f., art. sepia (desp. -pi-a), g.-d. art. sepiei; pl. sepii, art. sepiile (desp. -pi-i-)
19. [DOOM 2] sepie (moluscă) (-pi-e) s. f., art. sepia (-pi-a), g.-d. art. sepiei; pl. sepii, art. sepiile (-pi-i-)
20. [DER] sepie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).
21. [DE] SÉPIE (< fr., lat.) s. f. Specie de moluște cefalopode, răpitor din mările temeprate și calde, asemănătoare cu caracatița, cu corpul oval, lung de 15-20 cm, cu 10 brațe (opt scurte, acoperite total cu ventuze și două lungi, cu ventuze doar la capătul liber) dispuse în jurul gurii și cu o cochilie internă (Sepia officinalis); când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”. Carnea de s. este comestibilă și se folosește în alimentație, iar vopseaua obținută din „glanda de cerneală” a s. – în pictură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL