1. [DEX '09] SENIORIAL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține seniorului1, privitor la senior1. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.
2. [MDA2] seniorial, ~ă a [At: ODOBESCU, ap. CADE / P: ~ni-o-ri-al / S și: (rar) seigno~ / Pl: ~i, ~e / E: fr seigneurial cf senior2] 1-4 Care aparține seniorului2 (2-5) Si: (rar) senioral (1-4). 5-8 Privitor la senior2 (2-5) Si: (rar) senioral (5-8). 9-12 Specific seniorului2 (2-5) Si: (rar) senioral (9-12). 13-16 Demn de un senior2 (2-5) Si: (rar) senioral (13-16).
3. [DLRLC] SENIORIAL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține unui senior, de senior, al seniorului. Pregătirile de vînătoare în curtea castelului seniorial. ODOBESCU, la CADE. – Pronunțat: -ni-o-ri-al.
4. [DN] SENIORIAL, -Ă adj. Al seniorului, de senior. [Pron. -ni-o-ri-al. / cf. fr. seigneurial].
5. [MDN '00] SENIORIAL, -Ă adj. al seniorului1 (I). (< fr. seigneurial)
6. [Șăineanu, ed. VI] seniorial a. ce ține de un senior: drepturi senioriale.
7. [Scriban] *senioriál, -ă adj. (fr. seigneurial). De senior, al senioruluĭ: moșie, casă seniorială. Fig. Mîndru, nobil: aer seniorial. Adv. Ca un senior: a trăĭ seniorial.
8. [DOOM 3] seniorial (desp. -ni-o-ri-al) adj. m., pl. senioriali; f. seniorială, pl. senioriale
9. [DOOM 2] seniorial (-ni-o-ri-al) adj. m., pl. senioriali; f. seniorială, pl. senioriale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL