1. [DEX '09] SEMNALARE, semnalări, s. f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. – V. semnala.
2. [MDA2] semnalare sf [At: IORGA, L. II, 561 / Pl: ~lări / E: semnala] 1 Atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc. Si: (rar) semnal (21), relevare, reliefare, subliniere, (rar) remarcare, semnalizare (9). 2 Aducere la cunoștința cuiva a ceva Si: anunțare, comunicare, informare, înștiințare, semnalizare (10). 3 Amintire în treacăt, în linii mari Si: menționare, (înv) semnuire (2), (rar) semnalizare (11). 4-5 (Rar) Semnalizare (1-2).
3. [DLRLC] SEMNALARE, semnalări, s. f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. Ministerul Comerțului Interior și organele sale au datoria să țină seama de cerințele populației, să asculte semnalările și sugestiile lucrătorilor din comerț. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756.
4. [DN] SEMNALARE s.f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. [< semnala].
5. [DEX '09] SEMNALA, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoștință prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atenția cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate în evidență, a releva, a menționa. – Din fr. signaler (după semnal).
6. [MDA2] semnala [At: GHICA, C. E. II, 409 / V: (înv) sign~ / Pzi: ~l'ez / E: semnal cf fr signaler] 1 vt A scoate în evidență Si: a releva, a reliefa, a remarca, (rar) a semnifica, a semnaliza (3). 2 vt A aduce la cunoștința cuiva Si: a anunța, a comunica, a informa, a înștiința, (rar) a semnaliza (4). 3 vt A aminti cuiva în treacăt, în linii mari Si: a menționa, (îvr) a semnui (4), (rar) a semnaliza (5). 4 vr (Rar) A se remarca. 5 vt (Rar) A observa. 6 vt (Îdt) A da semnalmentele unei persoane. 7-8 vt A semnaliza (1-2). 9-11 vt A avertiza (1-3).
7. [MDA2] signala v vz semnala
8. [DLRLC] SEMNALA, semnalez, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinări în dativ) A atrage atenția cuiva asupra unui fapt, a avertiza pe cineva despre ceva. Drept răspuns, el a semnalat dușmanului său statornic gîndul ce aveau turcii de a-l prinde. IORGA, L. I 321.
9. [DN] SEMNALA vb. I. tr. A aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. [Cf. fr. signaler].
10. [MDN '00] SEMNALA vb. tr. a aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. (după fr. signaler)
11. [Șăineanu, ed. VI] semnalà v. 1. a da semnalmentele unei persoane; 2. a înștiința prin semnale: a semnala sosirea unei corăbii; 3. a atrage atențiunea: a semnala un rău; 4. a face învederat: serbări frumoase semnalară bucuria publică; 5. fig. a se distinge: a se semnala într’un răsboiu (= fr. signaler).
12. [Scriban] *semnaléz v. tr. (fr. signaler, it. segnalare). Anunț pin semnale, semnalizez: a semnala ivirea unuĭ torpilor. Anunț numaĭ, dar nu precizez (atrag atențiunea): a semnala comandantuluĭ o patrulă dușmănească. Disting, ilustrez: a semnala curaju cuĭva. V. refl. A se semnala pin curaj.
13. [DOOM 3] semnalare s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări
14. [DOOM 2] semnalare s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări
15. [DOOM 3] semnala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semnalez, 3 semnalează; conj. prez. 1 sg. să semnalez, 3 să semnaleze
16. [DOOM 2] semnala (a ~) vb., ind. prez. 3 semnalează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL