1. [DEX '09] SEMIZEU, semizei, s. m. (Mitol.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).
2. [MDA2] semizeu sm [At: PLEȘOIANU, C. 117/15 / Pl: e~i / E: semi- + zeu cf fr demi-dieu] 1 Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor, care în raport cu ceilalți zei avea un rang inferior. 2 (Fam) Persoană înzestrată cu calități excepționale (care se impune prin valoarea sa). 3 (Fam; irn) Persoană cu pretenții (nejustificate) de superioritate. 4 (Fam; irn) Persoană cu relații printre persoane suspuse.
3. [DEX '98] SEMIZEU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).
4. [DLRLC] SEMIZEU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare (sau dintr-o zeiță și un muritor). Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. Mihai, întocmai ca semizeii cîntați de Homer, alerga prin tabăra turcească căutînd pre Sinan. BĂLCESCU, O. I 201.
5. [DN] SEMIZEU s.m. Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. [< semi- + zeu, fr. demidieu, cf. it. semidio < lat. semideus].
6. [MDN '00] SEMIZEU s. m. (mit.) erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. (după fr. demi-dieu)
7. [Șăineanu, ed. VI] semizeu m. Mit. cel născut dintr’un zeu și o muritoare sau invers.
8. [Scriban] *semizéŭ m. La ceĭ vechĭ, eroŭ născut într’un zeŭ și o muritoare saŭ dintr’un muritor și o zeiță, ca Ercule, Castor, Poluce ș.a.
9. [DOOM 3] semizeu s. m., art. semizeul; pl. semizei, art. semizeii
10. [DOOM 2] semizeu s. m., pl. semizei
11. [DE] SEMIZÉU (< semi + zeu, după fr. demi-dieu) s. m. (MITOL.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor (ex. Herakles, Teseu ș.a.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL