1. [DEX '09] SEMICONSOANĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. – Din fr. semi-consonne.
2. [MDA2] semiconsoană sf [At: CADE / Pl: ~ne / E: fr semi-consonne] Semivocală.
3. [DEX '96] SEMICONSOANĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
4. [DLRLC] SEMICONSOANĂ, semiconsoane, s. f. Semivocală. «I» în cuvîntul «iapă» și «u» în cuvîntul «tablou» sînt semiconsoane.
5. [DN] SEMICONSOANĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
6. [MDN '00] SEMICONSOANĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)
7. [DOOM 3] semiconsoană s. f., g.-d. art. semiconsoanei; pl. semiconsoane
8. [DOOM 2] semiconsoană s. f., g.-d. art. semiconsoanei; pl. semiconsoane
9. [DTL] SEMICONSOANĂ s. f. (cf. fr. semi-consonne): v. semivocală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL