1. [DEX '09] SEMIAUXILIAR, semiauxiliare, adj. (în sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.
2. [MDA2] semiauxiliar, ~ă [At: L. ROM. 1967, 297 / P: ~mi-a-u-xi-li-ar / Pl: ~i / E: fr semi-auxiliaire] 1-2 sn, a (Șîs verb ~) (Verb) cu rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, reieșită din sensul său lexical.
3. [DEX '98] SEMIAUXILIAR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (și substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, care izvorăște din înțelesul său lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.
4. [DN] SEMIAUXILIAR adj. n. (Gram.) Verb semiauxiliar = verb avînd rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală izvorîtă din înțelesul său lexical. [Pron. -mi-a-u-xi-li-ar. / cf. fr. semi-auxiliaire].
5. [MDN '00] SEMIAUXILIAR adj., s. n. (verb) având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, izvorâtă din înțelesul său lexical. (< fr. semi-auxiliaire)
6. [DOOM 3] semiauxiliar1 (desp. -mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. pl. semiauxiliare
7. [DOOM 3] semiauxiliar2 (desp. -mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] s. n., pl. semiauxiliare
8. [DOOM 2] !semiauxiliar1 (verb ~) (-mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] adj. m.; pl. f. semiauxiliare
9. [DOOM 2] semiauxiliar2 (-mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz] s. n., pl. semiauxiliare
10. [DTL] SEMIAUXILIAR, -Ă adj. (cf. fr. semi-auxiliaire): în sintagmele verb semiauxiliar de mod și verb semiauxiliar de aspect (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL