1. [DEX '09] SEMASIOLOGIE s. f. (Rar) Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.
2. [MDA2] semasiologie sf [At: ȘĂINEANU, Î. / P: ~si-o~ / Pl: ~ii / E: fr sémasiologie] 1 Semantică (1). 2 Teorie, tratat, lucrare care se ocupă cu semasiologia (1). 3 (Îoc onomasiologie) Metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul. 4 Studiu bazat pe semasiologie (3).
3. [DEX '98] SEMASIOLOGIE s. f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.
4. [DLRLC] SEMASIOLOGIE s. f. Semantică.
5. [DN] SEMASIOLOGIE s.f. Ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor și cauzele modificărilor lor; semantică (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – știință].
6. [MDN '00] SEMASIOLOGIE s. f. semantică (II, 1). ◊ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie)
7. [Șăineanu, ed. VI] semasiologie f. partea dicționarului care urmărește evoluțiunea istorică a sensului cuvintelor.
8. [Scriban] *semasiologíe f. (vgr. semasía, însemnare, și -logie). Așa s’a zis întîĭ îld. semantică (Teza de licență a luĭ L. Șăĭneanu [București, 1887], tratează despre „semasiologia limbiĭ româneștĭ”).
9. [DOOM 3] semasiologie (desp. -si-o-) s. f., art. semasiologia, g.-d. semasiologii, art. semasiologiei
10. [DOOM 2] semasiologie (rar) (-si-o-) s. f., art. semasiologia, g.-d. semasiologii, art. semasiologiei
11. [DTL] SEMASIOLOGIE s. f. (cf. fr. sémasiologie, gr. semasia „desemnare” + logos „știință”): v. semantică.
12. [DETS] SEMASIO- „sens, înțeles, semnificație”. ◊ gr. semasia „marcă, semn” > fr. sémasio-, germ. id., engl. id. > rom. semasio-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., parte a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor din punct de vedere descriptiv, comparativ și istoric.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL