1. [DEX '09] SELENIT2, seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite.
2. [DEX '09] SELENIT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.
3. [MDA2] selenit2, ~ă [At: BARASCH, M. III, 188/27 / Pl: ~iți, ~e / E: fr sélénite] 1 sm (Liv) Locuitor imaginar al lunii. 2 sm (Rar) Selenaut. 3-7 a (Rar) Selenar (1-5).
4. [MDA2] selenit1 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ă sf / Pl: ~iți sm, (îvr) ~uri sn / E: fr sélénite] 1 Varietate fibroasă de ghips de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos, sidefat, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. 2 Sare incoloră a acidului selenios, cu proprietăți asemămătoare sulfaților corespunzători.
5. [DEX '98] SELENIT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.
6. [DLRLC] SELENIT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semi-transparent, de culoare galbenă-aurie.
7. [DLRLC] SELENIT2, seleniți, s. m. (În literatura fantastică) Locuitor imaginar din lună.
8. [DN] SELENIT1 s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite].
9. [DN] SELENIT2 s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună].
10. [MDN '00] SELENIT1 s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite)
11. [MDN '00] SELENIT2, -Ă I. adj. selenar. II. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut. (< fr. sélénite)
12. [MDA2] selenită sf vz selenit1
13. [Scriban] *selenítă f., pl. e (vgr. selenites, d. seléne, lună). Chim. Gips.
14. [DOOM 3] selenit s. m., pl. seleniți
15. [DOOM 2] selenit s. m., pl. seleniți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL