Definiție și ce înseamnă seif

1. [DEX '09] SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safe, safeu, sef s. n.] – Din engl. safe.

2. [MDA2] seif sn [At: BASSARABESCU, S. N. 176 / V: (rar) safe, safeu, sef / S și: safe / E: eg safe] 1 Dulap sau lădiță de fier, cu pereții (foarte) groși și cu încuietori speciale, în care se păstrează bani, hârtii, obiecte de valoare etc. Si: casă de bani. 2 (Pex) Încăpere (a unei bănci) special amenajată și bine asigurată în care se păstrează bani, hârtii, obiecte de valoare etc. 3 (Prc) Fiecare dintre casetele metalice din încăperea special amenajată a unei bănci în care o persoană particulară își depune, spre păstrare, bani, hârtii, obiecte de valoare etc.

3. [DLRLC] SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează (de obicei într-o instituție bancară) bani, hîrtii și obiecte de valoare; casă de bani. (Atestat în forma sef) Filioreanu asfixiase cu depozite sefurile unei bănci bine garantate. BASSARABESCU, S. N. 176. ♦ Încăpere specială (la arhive, biblioteci publice) în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. – Variante: sef (sub influența ortografiei engleze și franceze), safeu, safe s. n.

4. [DN] SEIF s.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hîrtiilor și a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].

5. [MDN '00] SEIF s. n. casă de bani. ◊ încăpere bine asigurată, pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. (< engl. safe)

6. [DEX '09] SAFE s. n. v. seif.

7. [DEX '09] SAFEU s. n. v. seif.

8. [DEX '09] SEF s. n. v. seif.

9. [MDA2] safe sn vz seif

10. [MDA2] safeu sn vz seif

11. [MDA2] sef sn vz seif

12. [DN] SAFE s.n. v. seif.

13. [DN] SAFEU s.n. v. seif.

14. [DN] SEF s.n. v. seif.

15. [DOOM 3] seif s. n., pl. seifuri [pron. seĭfuri] (desp. sei-furi)

16. [DOOM 2] seif [pron. seĭf] s. n., pl. seifuri

17. [Argou] safé! interj. s-a făcut!, e-n regulă!

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SEDIMENT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide […]
1. [DEX '09] SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, […]
1. [DEX '09] SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin […]
1. [DEX '09] SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. […]
1. [MDA2] sedimentat, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~ați, ~e / E: […]
1. [MDA2] sedimentator sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: sedimenta + -tor] (Îs) […]
1. [DEX '09] SEDIMENTAȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation. 2. [MDA2] sedimentație […]
1. [DEX '09] SEDIMENTAȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation. 2. [MDA2] sedimentație […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro