1. [DEX '09] SAIDECAR, saidecari, s. m. (Înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicar s. m.] – Din tc. sadekár.
2. [MDA2] saidecar sm [At: ODOBESCU, S. I, 347 / V: (înv) seidic~, sid~, sidic~ / Pl: ~i / E: tc sadekâr] Meșter argintar care broda cu fir odoarele bisericești.
3. [DLRLC] SAIDECAR, saidecari, s. m. (Învechit; și în forma seidicar) Meșter care lucra în fir odoarele bisericești. Este un studiu curios asupra acelei arte a... cusăturilor religioase... exercitată de breslele seidicarilor și ceaprazarilor. ODOBESCU, S. I 347. – Variantă: seidicar s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] saidecar m. meșter argintar, broda în fireturi odoarele bisericești: breslele saidecarilor și ceaprazarilor OD. [Turc. SADE KYAR, lit. lucrător în (aur) curat].
5. [Scriban] saĭdecár m. (turc. pers. sade-kiar, d. sade, curat, sadea, subînț. „aur”, și kiar, lucrător). Vechĭ. Argintar care lucra odoare bisericești ș.a. – Și seĭdicar.
6. [DEX '09] SEIDICAR s. m. v. saidecar.
7. [MDA2] seidicar sm vz saidecar
8. [MDA2] sidecar sm vz saidecar
9. [MDA2] sidicar sm vz saidecar
10. [Scriban] seĭdicár V. saĭdecar.
11. [DOOM 3] saidecar (înv.) (desp. sai-) s. m., pl. saidecari
12. [DOOM 2] saidecar (înv.) (sai-) s. m., pl. saidecari
13. [DER] saidecar (saidecari), s. m. – Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (Șeineanu, II, 307). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL