1. [DEX '09] SIHĂSTRIE, (2) sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstrie, sehăstrie s. f.] – Din sl. sihastirija.
2. [MDA2] sihăstrie sf [At: VARLAAM, C. 152 / V: (îvr) săh~, seh~, sehâs~, (înv) sehas~, (îvr) isihăstrie, i~ / S și: (îvr) sychăstrie / Pl: ~ii / E: sihastru + -ie cf sl сихастириꙗ, ngr ἡσυχαστήριον] 1 Viață de sihastru Si: ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. 2 (Reg; îlv) A se duce în (ori, înv a se deda pre) ~ A se sihăstri (2). 3 Loc unde trăiește un sihastru Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 4 Locuință a sihastrului Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 5 (Reg; lpl; îf săhăstrie) Mănăstire. 6 (Îvr; îf săhăstrie) Ospiciu (3). 7 Loc retras, neumblat de oameni sau pe unde aceștia trec foarte rar Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 8 Loc pustiu, lipsit de oameni sau de animale Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 9 (Pex) Loc lipsit de zgomot, de agitație Si: pustietate, singurătate, pustnicie.
3. [DEX '98] SIHĂSTRIE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstrie, sehăstrie s. f.] – Din sl. sihastirija.
4. [DLRLC] SIHĂSTRIE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a fi sihastru; viață, stare de sihastru (v. schimnicie, pustnicie); fig. singurătate, pustietate. Văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. ISPIRESCU, L. 189. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru. Hanul lui Gheorghiță stătea tihnit în singurătate, ca o sihăstrie. SADOVEANU, O. I 125. Codrii dimprejurul celor zece sihăstrii începură să cadă sub secure. GALACTION, O. I 254. M-aș retrage într-o sihăstrie... și n-aș mai vrea să știu de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 433. ◊ (Ironic) Din bătrînele case ale Zincăi Mamonoaia, cumpărate la mezat, el își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul... o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Variante: săhăstrie (SADOVEANU, O. VII 210, ANGHEL-IOSIF, C. L. 17, ȘEZ. VIII 72), sehăstrie (NEGRUZZI, S. I 30) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] sihăstrie f. 1. starea de sihastru; 2. locuință de sihastru: o sihăstrie din Ceahlău NEGR.
6. [Scriban] sihăstríe f. (vsl. sihastiriia, d. ngr. isyhastirion. V. isihie). Starea de sihastru: a trăi în sihăstrie. Locuință de sihastru: s’a dus la sihăstria luĭ. Loc singuratic și plăcut: aicĭ e curată sihăstrie. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. La Dos. și isihăstrie.
7. [DEX '09] SĂHĂSTRIE s. f. v. sihăstrie.
8. [DEX '09] SEHĂSTRIE s. f. v. sihăstrie.
9. [MDA2] isihăstrie sf vz sihăstrie
10. [MDA2] săhăstrie sf vz sihăstrie
11. [MDA2] sehastrie sf vz sihăstrie
12. [MDA2] sehăstrie sf vz sihăstrie
13. [MDA2] sehâstrie sf vz sihăstrie
14. [DOOM 3] sihăstrie s. f., art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei; (locuri) pl. sihăstrii, art. sihăstriile (desp. -tri-i-)
15. [DOOM 2] sihăstrie s. f., art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei; (locuri) pl. sihăstrii, art. sihăstriile
16. [IVO-III] sihăstrie, -triei gen. a.
17. [DE] SIHĂSTRIA, Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL