1. [MDA2] segnetă sf vz zăgneată
2. [Șăineanu, ed. VI] segnetă f. Mold. scânteie: focul dă segnete. [Cf. slav. SŬGNIETITI, a aprinde].
3. [DEX '09] ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
4. [MDA2] jăgneată[1] sf vz jăgneață
5. [MDA2] jigneată[1] sf vz zăgneată
6. [MDA2] sagnată[1] sf vz zăgneată
7. [MDA2] săgnată sf vz zăgneată
8. [MDA2] zamnată sf vz zăgneată
9. [MDA2] zăcnată sf vz zăgneată
10. [MDA2] zăcneată sf vz zăgneată
11. [MDA2] zăgnadă sf vz zăgneată
12. [MDA2] zăgnat sn vz zăgneată
13. [MDA2] zăgnată sf vz zăgneată
14. [MDA2] zăgneată sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ete / V: (reg) zamna~, ~ață, ~nată, ~gnat sn (Pl: zăgnaturi), ~nadă, zăcnată, zăcn~, zămn~, zăina~, zămna~, zecnetă, jacnat[1] sn, jăg~, jăgneală,[2] jâgneață,[3] jegn~,[4] jegna~,[5] săgna~, segnetă / E: ucr загніт, rs загнета cf jar, jer] 1 (Îrg) Surcea sau vreasc pentru foc. 2-3 (Îrg; îe) A da (o) ~ (focului sau la foc) A ațâța (sau a înteți) focul. 4 (Îrg) Scânteie (1). 5-6 (Pop; lsg) (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). 7 (Reg; mai ales în Trs) Jar (la gura cuptorului). 8 (Reg; csnp) Gustare de dimineață.
15. [MDA2] zăgneață sf vz zăgneată
16. [MDA2] zăinată sf vz zăgneată
17. [MDA2] zămnată sf vz zăgneată
18. [MDA2] zămneată sf vz zăgneată
19. [MDA2] zecnetă sf vz zăgneată
20. [DEXI] zăgneată s.f (reg.) 1 Surcea, vreasc pentru foc. 2 Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. • pl. -ete. /<rus. загнета, ucr. загніт.
21. [CADE] ZĂGNEATĂ (pl. -ete), ZĂGNATĂ, ‼ZĂCNATĂ (pl. -te) sf. Foc de nuiele sau de surcele uscate care arde cu flacără în gura cuptorului, făcut anume ca să se rumenească pîinea sau pentru ca să se coacă mai repede mălaiul, plăcintele, etc.: pe vatră licărea o zăgnată de foc (RET.) [rut. zagnīt].
22. [CADE] ❍ZĂMNATĂ sf. Trans. (CONV.) = ZĂGNEATĂ.
23. [DEX '98] ZĂGNEATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
24. [DLRLC] ZĂGNATĂ s. f. v. zăgneată.
25. [DLRLC] ZĂGNEATĂ s. f. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți, a face să ardă. Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zăgnată (MARIAN, NU. 669) s. f.
26. [DLRM] ZĂGNEATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Rus zagneta, ucr. zahnit.
27. [Șăineanu, ed. VI] zăgneată f. Mold. 1. foc de uscături la gura cuptorului; 2. fig. îndemn: a da cuiva zăgnete CR. [V. segnetă].
28. [Scriban] jegn(e)átă V. zăgneată.
29. [Scriban] zăcnátă, V. zăgneată.
30. [Scriban] zăgneátă f., pl. ete (rus. za-gnëta, podgnët, surcele de aprins focu, dial. za-gnétĭ, adîncătură de păstrat jaraticu în stînga sobeĭ, d. vsl. gnietiti, a aprinde). Jaratic care se pune la gura unuĭ cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se maĭ frigă saŭ să maĭ clocotească puțin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pintenĭ, a da paĭele, a îmboldi, a ațîța. – În Cov. (și Trans.) zăgnată, pl. ate (Doĭna, 1, 15), și jegnată; (în Ĭal. jegneată, pl. ete (după vsl. žigati, žešti, a arde. V. jigală); în Tut. zăgnat, pl. urĭ și e; în Trans. și zăcnată și zămnată.
31. [Scriban] zămnátă, V. zăgneată.
32. [DOOM 3] zăgneată (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
33. [DOOM 2] zăgneată (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
34. [DOOM] zăgneată s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
35. [DER] JECNATĂ, jecnate, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)
36. [DER] ZĂCNATĂ, zăcnate, s. f. (Var.) Zăgneată.
37. [DER] zăgnată (-te), s. f. – Foc ce se aprinde în partea din față a cuptorului cu pîine, pentru a accelera coacerea. – Var. zăgneată, zăcnată, zăgneață, zămnată, jecn(e)ată. Rut. zagnit, rus. zagnetĭ, din sl. gnĕtiti „a aprinde” (Tiktin; Candrea).
38. [DER] ZĂGNATĂ, zăgnate, s. f. (Var.) Zăgneată.
39. [DER] ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pîine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet’, sl. gnĕtiti a aprinde)
40. [DER] ZĂGNEAȚĂ, zăgnețe, s. f. (Var.) Zăgneată.
41. [DLRLV] ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criș.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre ei și zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spurcată z<ă>gnată, ca o zmoală împuțită, în matca focului cumplită. MISC. SEC. XVII, 165v. 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului și arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zagneta, ucr. zahnit.
42. [DRAM 2015] zăgnată, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. – (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor (ALR, 1965: 1.061). 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí < sl. gnětili „a aprinde” (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL