1. [MDA2] seghincă sf [At: ANTIPA, P. 670 / Pl: ~nci, ~nce / E: nct] (Reg) 1 Instrument primitiv de pescuit alcătuit dintr-un par lung de lemn în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf. 2 Obiect folosit de pescari pentru a sparge gheața.
2. [DLRLC] SEGHINCĂ, seghinci, s. f. (Regional) 1. Ostie. 2. Un fel de mai, cu care pescarii sparg gheața.
3. [DLRM] SEGHINCĂ, seghinci, s. f. (Reg.) Ostie. ♦ Un fel de mai cu care pescarii sparg gheața.
4. [DAR] seghincă, seghinci și seghince, s.f. (reg.) 1. instrument primitiv de pescuit, alcătuit dintr-un par lung de lemn, în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf; ostie. 2. mai cu care pescarii sparg gheața, să facă copci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL