1. [DEX '09] SECHESTRU, sechestre, s. n. (Jur.) 1. Măsură de asigurare a unui lucru cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. Măsură de indisponibilizare a unui bun, în vederea executării silite sau a confiscării lui. [Var.: (înv.) secvestru s. n.] – Din fr. séquestre, lat. sequester, -tris.
2. [MDA2] sechestru [At: RÂND. JUD. 277/21 / V: (îvp) cfe~, ~cve~, (înv) ~cue~, ~cuestrațiune[1] săcfe~, (reg) sefe~, segve~, safe~, săche~, săfe~, sicfe~, siche~, sife~, țacfe~, zăcrest, (îvr) secvestrum / S și: sequestru / Pl: ~re și ~ri / E: lat sequestrum, sequester, fr séquestre] 1 sn Încredințare a unui lucru litigios unei terțe persoane, care are obligația de a-l restitui, după soluționarea litigiului, celui în drept. 2 sn Măsură care dispune un sechestru (1) Si: (înv) opreliște, zebereală. 3 sn (Îs) ~ convențional Stabilirea sechestrului (1). 4 sn (Îs) ~ judiciar Stabilirea sechestrului (1) de către justiție. 5 sm (Șîs ~ judiciar) Persoană căreia îi sunt date spre păstrare lucrurile sechestrate până la rezolvarea litigiului. 6 sn (Șîs ~ penal, ~ penal asigurător, ~ asigurător) Măsură de asigurare, ordonată de justiție, care constă în indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun, pentru a se preveni înstrăinarea și sustragerea acestuia de la executare silită ori confiscare. 7 sn (Înv; spc) Poprire. 8 sn (Îlv) A(-i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) ~ (sau, rar, ~re) (pe ceva) sau a pune sub ~ (ceva) A sechestra (1). 9 sm (Reg; în vechea organizație judecătorească; îf țacfestru) Portărel. 10 sn (Med) Țesut necrozat.
3. [DEX '98] SECHESTRU, sechestre, s. n. Măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită). ♦ (Jur.) Procedură care constă în încredințarea în mâinile unei terțe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluționarea litigiului. [Var.: (înv.) secvestru s. n.] – Din fr. séquestre, lat. sequester, -tris.
4. [DLRLC] SECHESTRU, sechestre, s. n. Măsură de asigurare ordonată de justiție în cazuri de litigiu bănesc între două persoane, constînd în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrarea unei a treia persoane, pînă la rezolvarea litigiului. Și dacă-i pune sechestru și-l vinde la darabană? C. PETRESCU, C. V. 27. Cînd își dădu seama că este somația pentru sechestru mobilei și a efectelor, instinctiv își întinse mîna să rupă hîrtia. BART, E. 248. ♦ Procedură judecătorească constînd în încredințarea în mîinile unei terțe persoane a unui bun asupra căruia există un litigiu. – Variantă: secuestru (GHICA, A. 575) s. n.
5. [DN] SECHESTRU s.n. 1. Încredințarea (prin hotărîre judecătorească), unei a treia persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu. ♦ Măsură de asigurare ordonată de justiție sau luată de fisc, constînd în aplicare de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. [< fr. séquestre, lat. sequestrum].
6. [MDN '00] SECHESTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ măsură excepțională de administrare forțată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant față de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ◊ reținere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. ◊ țesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum)
7. [Șăineanu, ed. VI] sechestru n. 1. starea unui lucru predat din ordinul justiției la o a treia persoană, până ce se va judeca cui aparține; 2. lucru sechestrat.
8. [Scriban] sechéstru n., pl. (lat. sequestrum). Poprire, punere de stăpînire asupra uneĭ averĭ pentru neplata datoriiĭ către stat saŭ pentru că la moartea cuĭva, nu s’a stabilit încă cine o va poseda: a pune sechestru pe mobilă, a pune mobila supt sechestru. – Pop. și secfestru și sefestru (rus. sekvéstr).
9. [DEX '09] SECVESTRU s. n. v. sechestru.
10. [MDA2] safestru sn vz sechestru
11. [MDA2] săcfestru sn vz sechestru
12. [MDA2] săchestru sn vz sechestru
13. [MDA2] săfestru sn vz sechestru
14. [MDA2] secfestru sn vz sechestru
15. [MDA2] secuestru sn vz sechestru
16. [MDA2] secvestru sn vz sechestru
17. [MDA2] secvestrum sn vz sechestru
18. [MDA2] sefestru sn vz sechestru
19. [MDA2] segvestru sn vz sechestru
20. [MDA2] sicfestru sn vz sechestru
21. [MDA2] sichestru sn vz sechestru
22. [MDA2] sifestru sn vz sechestru
23. [MDA2] țacfestru sm vz sechestru
24. [MDA2] zăcrest sn vz sechestru
25. [DLRLC] SECUESTRU s. n. v. sechestru.
26. [DOOM 3] sechestru s. n., art. sechestrul; pl. sechestre
27. [DOOM 2] sechestru s. n., art. sechestrul; pl. sechestre
28. [MDO] sechestru
29. [IVO-III] sechestru, -stre (a pune sechestre) și -ștri (secheștri judiciari).
30. [DER] sechestru (-re), s. n. – Sigilarea bunurilor debitorului, confiscare. – Mr. sucrestu. Fr. séquestre, în mr. din it. sequestro, cf. tc. sekuestro. – Der. sechestra, vb. (a pune sechestru, a confisca), din fr. séquestrer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL