1. [DEX '09] SEDIȚIUNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.
2. [MDA2] sedițiune sf [At: CALENDAR (1861) 155/11 / P: ~ți-u~ / V: (înv) sediție / Pl: ~ni / E: fr sédition] (Liv) Revoltă (1).
3. [DLRLC] SEDIȚIUNE, sedițiuni, s. f. (Rar) Răzvrătire, revoltă, răscoală.
4. [DN] SEDIȚIUNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio].
5. [MDN '00] SEDIȚIUNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio)
6. [Șăineanu, ed. VI] sedițiune f. răscoală populară, revoltă încontra puterii stabilite.
7. [Scriban] *sedițiúne f. (lat, sed-ilio, -itionis, d. sed-, la o parte, și ire, itum, a merge, V. suĭ). Răscoală, revoltă: sedițiunile fură numeroase la Bizanțiŭ.
8. [MDA2] sediție sf vz sedițiune
9. [DOOM 3] sedițiune (livr.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. sedițiunii; pl. sedițiuni
10. [DOOM 2] sedițiune (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. sedițiunii; pl. sedițiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL