1. [DEX '09] SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. seditieux, lat. seditiosus.
2. [MDA2] sedițios, ~oasă [At: NEGULICI / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr séditieux] (Liv; d. oameni sau d. manifestările, acțiunile etc. lor) 1 a Care instigă la revoltă Si: agitator, ațâțător, instigator, provocator (1), răzvrătitor, tulburător. 2 a (D. oameni) Răzvrătit (1). 3 av (Rar) În mod răzvrătitor.
3. [DEX '98] SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.
4. [DLRLC] SEDIȚIOS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. De răzvrătire, care îndeamnă la răzvrătire. Strigăte sedițioase.
5. [DN] SEDIȚIOS, -OASĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].
6. [MDN '00] SEDIȚIOS, -OASĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] sedițios a. 1. care ia parte la o sedițiune; 2. care împinge la sedițiune: strigăte sedițioase.
8. [Scriban] *sedițiós, -oásă adj. (lat. seditiosus). Doritor de sedițiune, îndemnător la sedițiune. Adv. În mod sedițios.
9. [DOOM 3] sedițios (livr.) (desp. -ți-os) adj. m., pl. sedițioși; f. sedițioasă, pl. sedițioase
10. [DOOM 2] sedițios (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. sedițioși; f. sedițioasă, pl. sedițioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL