1. [MDA2] sedimentat, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~ați, ~e / E: sedimenta] 1 (D. substanțe corpusculare solide dintr-o suspensie) Lăsat la fund sub formă de sediment (1) Si: așezat, depozitat, depus. 2 (Glg; d. particule sau fragmente minerale, roci, organisme etc.) Așezat în straturi (formând o masă compactă, dură) Si: depozitat, depus.
2. [DEX '09] SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment.
3. [MDA2] sedimenta [At: ONCESCU, G. 10 / Pzi: ~tez / E: fr sédimenter, ger sedimentieren] 1 vr (D. substanțe corpusculare solide dintr-o suspensie) A se lăsa la fund sub formă de sediment (1) Si: a se așeza, a se depozita, a se depune. 2 vr (Glg; d. particule sau d. fragmente de minerale, de roci, de organisme etc.) A se așeza în straturi (formând o masă compactă, dură) Si: a se depozita, a se depune. 3 vtf (D. agenți fizici, chimici sau biologici; c. i. minerale sau resturi organice) A face să se depună în straturi.
4. [DLRLC] SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. (Despre substanțe aflate în suspensie) A se așeza, a se depune în straturi (ca efect al diferenței de densitate dintre substanța care se depune și lichidul în care aceasta este în suspensie). V. precipita.
5. [DN] SEDIMENTA vb. I. refl. A se așeza, a se lăsa la fund, a se depune în strate; a forma sedimente. [P.i. 3 -tează. / < germ. sedimentieren].
6. [MDN '00] SEDIMENTA vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren)
7. [DOOM 3] sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentează, imperf. 3 pl. se sedimentau; conj. prez. 3 să se sedimenteze; ger. sedimentându-se
8. [DOOM 2] !sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL