1. [DEX '09] SECĂREA, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
2. [MDA2] secărea sf [At: CIHAC, I. 252 / V: (reg) săc~ / Pl: ~ele / E: secară + -ea] (Bot) 1 (Pop) Chimen (Carum carvi). 2 (Pop; șîs ~ de grădină) Molură (Foeniculum vulgare). 3 (Înv; șîs ~ de grădină) Anason (Pimpinella anisum). 4 Plantă din familia gramineelor, înaltă până la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit și cu spiculețe uniflore Si: (reg) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, obsigă, odaie2, secărică (4) (Bromus samosus). 5 Plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase, care crește prin semănături Si: obsigă, (reg) secară-sălbatică, crapă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, negară, odaie2, secărică (5), tolbă, zizanie (Bromus secalinus). 6 (Reg) Secară (1) (Secale cereale). 7 (Înv; lpl; îf săcărele) Săbiuță (3) (Gladiolus imbricatus). 8 (Îf secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (aromată cu secărea) Si: secărică (8).
3. [DLRLC] SECĂREA s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.
4. [Șăineanu, ed. VI] secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].
5. [Scriban] secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
6. [MDA2] săcărea sf vz secărea
7. [MDA2] săcări v vz secări
8. [MDA2] săcărică[1] sf vz secărea
9. [MDA2] secări vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: săc~ / Pzi: ~resc / E: secară] 1 (C. i. lanuri de grâu) A curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grâu Si: (reg) a secărăți. 2 (Reg; c. i. lanuri de grâu) A umple de secară (1).
10. [DOOM 3] secărea (plantă) s. f., art. secăreaua, g.-d. art. secărelei; pl. secărele
11. [DOOM 2] !secărea (plantă) s. f., g.-d. art. secărelei; pl. secărele, art. secărelele
12. [DRAM 2021] secăréa, s.f. v. săcărea.
13. [DAR] secări, secăresc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.
14. [DRAM 2015] săcărea, (secarea), s.f. – (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăre, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară (< lat. secale) + suf. -ea (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL