1. [DEX '09] SECĂCIUNE s. f. (Rar) Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; secetă. – Lat. siccatio, -onis.
2. [MDA2] secăciune sf [At: URECHE. LET. I, 203/27 / V: (îvr) săc~ / Pl: ~ni / E: sec + -ăciune] 1 (Îvp) Secetă (2). 2 (Înv) Proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3 (Îvr; îf săcăciune) Paralizie. 4 (Îvr; îf săcăciune) Invaliditate.
3. [DEX '98] SECĂCIUNE, secăciuni, s. f. (Rar) Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; secetă. – Lat. siccatio, -onis.
4. [DLRLC] SECĂCIUNE, secăciuni, s. f. Faptul de a fi secat, uscat; uscăciune; p. ext. secetă. Prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25.
5. [Șăineanu, ed. VI] secăciune f. uscăciune: oasele albite de secăciune. [Lat. SICCATIONEM].
6. [Scriban] secăcĭúne f. (lat. siccátio, -óns). Rar. Uscacine.
7. [MDA2] săcăciune sf vz secăciune
8. [DOOM 3] secăciune (înv.) s. f., g.-d. art. secăciunii
9. [DOOM 2] secăciune (rar) s. f., g.-d. art. secăciunii
10. [DAR] secăciune s.f. (înv.) 1. (pop.) uscăciune; secetă. 2. proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelung la soare, la vânt etc. 3. (în forma: săcăciune) paralizie; invaliditate, infirmitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL