1. [MDA2] secuiește av [At: SCRIBAN, D. / P: ~cu-ieș~ / E: secui1 + -ește] (Rar) Ca secuii1 (3). 2 În felul secuilor1 (3).
2. [Scriban] secuĭéște adv. Ca Secuiĭ.
3. [MDA2] săcui3 v vz secui2
4. [MDA2] secui2 vt [At: DENSUȘIANU, Ț. H. 282 / V: (reg) săc~ / Pzi: ~esc / E: sec + ui] 1 (Sil; c. i. arbori sau trunchiul lor) A tăia și a înlătura un inel din scoarță pentru a împiedica circulația sevei de la coroană la rădăcină și pentru a provoca astfel uscarea lentă, pe verticală, a arborelui Si: a inela, (reg) a certi, a ciungi, a plesura. 2 (Pgn; c. i. plante) A face să se usuce. 3 (Reg; c. i. oameni; îf săcui) A spinteca (3). 4 (Îvr) A prăda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL