1. [DEX '09] SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
2. [MDA2] sectant, ~ă [At: CONTEMPORANUL, VI, 21 / Pl: ~nți, ~e / E: lat sectans, -ntis] 1 smf Adept al unei secte (1) Si: pocăit. 2 a Care este propriu, specific adepților unei secte (1). 3 a (Pex) Care dă dovadă de intoleranță Si: intolerant. 4 a Care dă dovadă de exclusivism, de fanatism Si: exclusivist, fanatic.
3. [DEX '98] SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
4. [DLRLC] SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. ♦ (Adjectival) De sectant, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144.
5. [DN] SECTANT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [Cf. lat. sectans].
6. [MDN '00] SECTANT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)
7. [DOOM 3] sectant (adept al unei secte) s. m., pl. sectanți
8. [DOOM 2] sectant (adept al unei secte religioase) s. m., pl. sectanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL