1. [DEX '09] SECREȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de elaborare și de eliminare a unor substanțe rezultate din activitatea celulelor glandulare. [Var.: secrețiune s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.
2. [MDA2] secreție sf [At: V. POPP, A. M. 29/11 / V: ~iune, (îvr) ~ione / Pl: ~ii / E: lat secretio, -onis, fr sécrétion, ger Sekretion, it secrezione] 1 Proces fiziologic fundamental de formare și de eliminare a unor substanțe organice rezultate din activitatea celulelor glandulare Si: (rar) secretare, (îvp) scurgere (5), (pop) scursoare (4), (înv) scursură (4). 2 (Bot; pan) Fenomen frecvent, în special la plantele labiate și crucifere, de eliminare de uleiuri eterice, nectar, latexuri etc. 3 Substanță organică (produsă și eliminată de celulele glandulare). 4 (Pex) Produs patologic rezultat din îmbolnăvirea unui organ, a epidermei etc. Si: (îvp) scurgere (6), (pop) scursoare (5), (înv) scursură, stoarcere, secret1. 5 (Bot; pan) Substanță organică produsă și eliminată de plante în urma secreției (2).
3. [DEX '98] SECREȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiune s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.
4. [DLRLC] SECREȚIE, secreții, s. f. Substanță necesară activității organismului, elaborată de glande. Consistența pielii este moale; ea este grasă, catifelată, ușor umedă, calități condiționate și de cantitatea secrețiilor fiziologice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 28. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care elimină materia secretată în circuitul sanguin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată, prin pori sau prin alte orificii. – Variantă: secrețiune (MARINESCU, P. A. 57) s. f.
5. [DN] SECREȚIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanțe necesare activității organismului; substanța secretată de aceste glande. ♦ (Bot.) Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. [Gen. -iei, var. secrețiune s.f. / < fr. sécrétion, cf. lat. secretio – separare].
6. [MDN '00] SECREȚIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate. 2. substanța astfel produsă. (< fr. sécrétion, lat. secretio)
7. [DEX '09] SECREȚIUNE s. f. v. secreție.
8. [MDA2] secrețione sf vz secreție
9. [MDA2] secrețiune sf vz secreție
10. [DN] SECREȚIUNE s.f. v. secreție.
11. [Șăineanu, ed. VI] secrețiune f. 1. proprietate ce au unele țesături organice de a produce lichide particulare: secrețiunea bilei; 2. materii ce ies din corp.
12. [Scriban] *secrețiúne f. (lat. secretio, -onis, d. se-cérnere, -cretum, a separa; fr. sécrétion). Acțiunea de a secreta. Substanță secretată: o secrețiune cleĭoasă. V. endocrinologie.
13. [DOOM 3] secreție (desp. se-cre-ți-e) s. f., art. secreția (desp. -ți-a), g.-d. art. secreției; pl. secreții, art. secrețiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] secreție (se-cre-ți-e) s. f., art. secreția (-ți-a), g.-d. art. secreției; pl. secreții, art. secrețiile (-ți-i-)
15. [MDO] secreție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL