1. [DEX '09] SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de la unitate până la completarea sutei inclusiv); răstimp de o sută de ani (socotit de la orice dată); veac. ♦ Fig. Veșnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile contemporane acestor etape de desfășurare. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepțională. Secolul lui Pericle. 3. (înv.; în sintagma) Secolul de mijloc = Evul Mediu. [Pl. și: (înv., m.) secoli. – Var.: (înv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.
2. [MDA2] secol sn [At: TEODOROVICI, I. 31/10 / V: (asr) secul (Pl: seculi sm), (îvr) seclu / Pl: ~e și (asr) secoli sm / E: lat saeculum, it secolo] 1 Interval de timp de o sută de ani, socotit de la orice dată. 2 (Adesea urmat de un numeral ordinal și de determinări care arată ordinea în raport cu era noastră) Interval de timp de o sută de ani, socotit de la o unitate până la completarea sutei respective inclusiv Si: veac, (înv) sută. 3 (Fam) Timp îndelungat. 4 (Fam; pex) Veșnicie. 5 (Lpl) Timp considerat în desfășurarea lui. 6 Perioadă lungă de timp (depășind 100 de ani). 7 (Pex) Generații contemporane acestor perioade în desfășurare. 8 (De obicei urmat de determinări care precizează felul) Epocă istorică dominată de o personalitate excepțională, de un eveniment însemnat sau marcată prin anumite caracteristici. 9 (Pgn) Epocă (în care se petrece un eveniment de seamă, trăiește o personalitate reprezentativă etc.). 10 (Bis; rar) Viață lumească.
3. [DEX '98] SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de la unitate până la completarea sutei inclusiv); răstimp de o sută de ani (socotit de la orice dată); veac. ♦ Fig. Veșnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile contemporane acestor etape de desfășurare. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepțională. Secolul lui Pericle. 3. (Înv.; în sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. și: (înv., m.) secoli. – Var.: (înv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.
4. [DLRLC] SECOL, secole, s. n., și secoli, s. m. 1. Interval de timp de o sută de ani, socotit de la anul unu pînă la anul o sută, de la anul o sută pînă la anul două sute inclusiv etc.; răstimp de o sută de ani (socotit de la orice dată); veac. Traficul cu sclavi negri s-a practicat aici mai mult ca oriunde. Secole de-a rîndul a fost cea mai mare bursă a sclavajului negru. RALEA, O. 38. Astfel miile de secoli cu vieți, gîndiri o mie, Adormite și bătrîne s-adîncesc în vecinicie. EMINESCU, O. IV 133. Cînd am început a înțelege cele ce se petrec în lume, intrase de curînd, în cursul timpului, un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare și luminos. GHICA, S. A. 27. O luptă care trebuia să ție mai patru secoli începu atunci, luptă în care romînii vărsară șiroaie de sînge. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Fig. Imensitate de timp, veșnicie. Cine-ar putea să spună Cîți secoli au trecut De-o lună, De cînd nu te-am văzut? TOPÎRCEANU, B. 30. Bani n-am mai văzut de-un secol. EMINESCU, N. 42. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile contemporane acestor etape de desfășurare. Și-atunci gîndurile mele îndărăt prin secoli trec Și zburînd prin Capitoliu se opresc pe-Olimpul grec. COȘBUC, P. II 139. De-oi muri -își zice-n sine- al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe. EMINESCU, O. I 133. Mărețul Turn... a cărui origină în secoli s-a repus. ALEXANDRESCU, M. 10. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o figură excepțională. Secolul lui Pericle. ◊ (Învechit) Secolul de mijloc = evul mediu. Ar fi un studiu interesant... a comenta toate antichitățile secolului nostru de mijloc. ODOBESCU, S. I 337. – Variantă: secul, seculi (EMINESCU, N. 32), s. m.
5. [DN] SECOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioadă de timp care pare a fi foarte lungă; veșnicie. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].
6. [MDN '00] SECOL s. n. 1. interval de timp de o sută de ani; veac. ◊ (fam.) perioadă de timp foarte lungă; (p. ext.) veșnicie. 2. epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. (< lat. saeculum, it. secolo)
7. [Șăineanu, ed. VI] secol n. 1. veac, răstimp de o sută de ani; 2. mare spațiu de timp: nu v’am văzut de un secol; 3. epocă celebră: secolul lui Pericle, lui August, lui Leon X, lui Ludovic XIV; 4. timpul în care trăim: descoperirile secolului; 5. se zice în raport cu gradul de civilizațiune, cu calitățile bune sau rele ale contemporanilor: a fi mai presus de secolul său; 6. în teologie: lumea, vieața lumească, în opozițiune cu cea religioasă.
8. [Scriban] *sécol V. secul.
9. [DEX '09] SECUL s. m. v. secol.
10. [MDA2] seclu sn vz secol
11. [MDA2] secul sn vz secol
12. [Scriban] *sécul m., pl. e și m. (lat. séculum, generațiune, sex, timp de domnie, secul, d. secus, sexus, gen, sex; vgr. tékos). 1. Veac, timp de o sută de anĭ: a trăĭ un secul, creștiniĭ numără seculele de la nașterea luĭ Hristos, noĭ trăim in seculu al doŭăzecelea. 2. Epocă, timp (celebru): seculu luĭ Pericle, August, Leon X, Ludovic XIV. 3. Timp, lume: a trăĭ după obiceĭu secululuĭ. 4. Lumea civilă, viata lumească, în opoz. cu vĭata religioasă, și maĭ ales cu călugăria 5. Fig. Timp lung: banĭ n’am mai văzut de-un secul (Em.). – Și sécol (după it.). P. gen, cp. cu an, anĭ și veac, veacurĭ și în veciĭ vecilor.
13. [DOOM 3] secol s. n., pl. secole; abr. sec.
14. [DOOM 2] secol s. n., pl. secole; abr. sec.
15. [MDO] secol, pl. secole
16. [IVO-III] secol, -le.
17. [DE] SÉCOL (< lat., it.) s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (de la anul unu la anul o sută inclusiv); de ex. s. 21 – perioada de la 1 ian. 2001 până la 31 dec. 2100; răstimp de 100 de ani (socotit de la orice dată); veac. ♦ Fig. Perioadă imensă de timp; veșnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat în desfășurarea lui; p. ext. generațiile care trăiesc în aceste perioade. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională (ex. „secolul luminilor”, „secolul lui Pericle”).
18. [DE] SECOLUL 20, revistă lunară de literatură universală, editată de Uniunea Scriitorilor din România. Apare la București bianual (1957), anual (1958-1960), apoi lunar (din 1961). Din 2001 și-a schimbat denumirea în Secolul 21, fiind editată de Fundația Culturală Secolul 21, sub egida Uniunii Scriitorilor. Revista promovează schimbul de idei, prezintă fenomenul literar românesc în contextul universal, publică traduceri din literatura universală, însoțite de comentarii. În timpul „Războiului rece” și al „cortinei de fier”, a jucat un mare rol în cunoașterea literaturii și artei universale contemporane. Colaboratori: I. Hobana, Ștefan Augustin Doinaș, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Dumitrescu, Gellu Naum, M. Șora, V. Teodorescu, E. Jebeleanu, Fl. Potra, Dan Hăulică, Tatiana Nicolescu, A. Brezianu, N. Balotă ș.a.
19. [CECC] Du haut de ces Pyramides quarante siècles vous contemplent! (fr. „Din înălțimea acestor piramide, patruzeci de secole vă contemplă!”) – Cuvinte celebre din discursul rostit de Napoleon, în fața soldaților săi, la 21 iulie 1798, înainte de bătălia de lîngă piramide, unde a reușit să învingă trupele de mameluci și să cucerească astfel Egiptul. Ele constituie un îndemn, cu rezonanță istorică, la acțiune. IST.
20. [CECC] Secolul lui Pericle – Epoca în care Pericle a condus Atena (443-429 î.e.n.) a fost atît de înfloritoare, încît a primit numele de „secolul lui Pericle”, pentru a desemna faza de apogeu a civilizației grecești. Prin comparație, a devenit expresie pentru orice epocă de strălucire și de progres deosebit. Este prima din expresia mai cuprinzătoare „Cele patru mari secole”, și anume: secolul lui Pericle, al lui August, al lui Leon X (sau Medicis) și al lui Ludovic al XIV-lea, denumite astfel pentru că un mare număr de personalități (oameni politici, gînditori, scriitori, artiști celebri) au ilustrat prin activitatea lor strălucită aceste perioade istorice. Se spune și „vremea lui Pericle”: „Se țin discursuri, se destupă sticle/ De fiecare Ateneu deschis/ Re-nvie iarăși vremea lui Pericle/ Și fastul lui Lorenzo Medicis!” (Anghel și Iosif, strofa 4 din ciclul Scara lui Iacob). IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL